memyself-and-you

2012-01-02T00:17:00.001+02:00

48 de ore. 2 pachete de tigari pe zi. jumatate de sticla de sampanie. naut prajit. 4 mesaje. telefon de la mama. 2011-2012. eu.
cu prieteni ca ai mei, pot fi moarta si-ngropata.
ii merit.

I need a fucking break!

2010-09-11T22:03:00.000+03:00

Lucrez in presa de patru ani, ani in care am vrut de 1.000 de ori sa renunt, sa zic "pa" si sa o iau de la capat altundeva, sa imi bag picioarele si sa imi iau campii si sa plec in lume (lumea asta fiind oriunde altundeva decat unde eram). Dar, de fiecare data m-am potolit, ori pentru ca au existat oameni (multumesc!) care mi-au explicat cum ca nu trebuie sa cedezi doar pentru ca esti prea pasionala si ca in viata trebuie sa faci si compromisuri, ori pentru ca m-am gandit ca mai am de invatat si ca oricum, nu e atat de rau.

Presa asta mi-a adus mii satisfactii in timpul asta, dar mi-a si futut pumni de-aia de mai dor si-acum, dar faptul ca am avut onoarea (si placerea, si sansa, si norocul) sa lucrez unde lucrez si cu oamenii cu care lucrez m-a facut sa cad mereu in picioare, oricat de bine sau rau era.

Imi place sa scriu si imi place sa vorbesc cu oamenii si sa fac stiri si sa ma duc pe teren si sa iau interviuri si sa fac reportaje, mi se pare unele din cele mai minunate lucruri pe care le poti face in viata. Am avut sansa sa cunosc oameni aboslut fabulosi, multi dintre ei mi-au devenit prieteni, de la PR-i, la alti jurnalisti, la regizori, actori, muzicieni; am avut sansa sa invat de la cei mai buni cum se fac lucrurile; am vazut locuri - in interes de serviciu - pe care cel mai probabil nu le-as fi vazut atat de repede; si am crescut si m-am maturizat si am invatat despre oameni si viata.

Cand am decis (mai mult asa, de distractie si pentru ca imi trebuia un job dupa ce terminam facultatea) sa intru in presa mi-am asumat niste lucruri, un domeniu (mai mare) pe care sa scriu, cu niste limite si cu pretentii bine impamantenite. Ca deh! lucrez unde lucrez! Standardele trebuiau sa fie sus. Evident, de multe ori am facut compromisuri, am tipat, m-am calmat, am scris si ce nu vroiam sa scriu, am fost si unde nu vroiam sa merg. Dar, asa e in presa! Vorba aia (si exemple sunt cu gramada mai ales in ultima vreme) eu am incalcat de putine ori deontologia (a mea si a presei).

Dar, am ajuns intr-un moment in care nu mai vreau sa imi asum lucruri pentru ca sunt lucruri in care nu cred, lucruri care, din punctul meu de vedere, ma murdaresc si nu vreau sa stau in mizerie. As mai face si acum compromisuri, dar nu merita. 1. pentru ca banii pe care ii castig nu imi ajung sa traiesc de la o luna la alta. 2. pentru ca raportul bani - timp petrecut la birou sau/ si cu munca nu este deloc echitabil, fapt ce m-a transformat intr-o asociala si imi mananca incet-incet nervii. si 3. ultimele urme de decenta si de constiinta (dar ultimele) as vrea sa mi le pastrez si nimic nu merita sa calc pe mine si pe crezurile mele.

Visez la clipa in care imi strang lucrurile de pe birou si le pun intr-o cutie.

Jurnal de supravietuire fara masina - zilele trei si patru

2010-09-07T23:31:00.000+03:00

Credeam ca o sa fie mai rau! jur! Dar, vremea frumoasa de afara ma ajuta sa trec peste. Ma gandesc insa cu groaza ca vin ploile si oricum, meteodependenta fiind, innebunesc din pincipiu, da-pai acum cand o in autobuz o sa miroasa a caine plouat si baltiile vor fi cel mai mare chin al pantofilor may.

Anyway, pana atunci, ma mai bucur de zilele calde.

Cu castile in urechi si cu o carte in mana orice poate deveni mai simpatic. Pana si faptul ca m-am ratacit printr-o zona nu tocmai prietenoasa cautand locul de intalnire cu Sitaru a devenit sociabil si misto.

Am constatat insa (cu oarecare tristete, totusi) ca suntem cablati toti pe strada: ne ies fire de pe peste tot iar castile din urechi sunt atat de comune cum e si punga de plastic. Asta nu e neaparat bine, pentru ca nu mai auzim sunetul strazii (desi da, nu-ti prea vine sa-l auzi).

Maine, a new day, a new dawn!

Jurnal de supravietuire fara masina - primele doua zile

2010-09-05T22:17:00.000+03:00

Context:

Pe 19 august, un biciclist mi-a stricat karma. S-a angajat in trecere pe trecerea de pietoni exact cand eu eram pe trecere si domnu' politist care statea la panda s-a gandit sa imi ia carnetul timp de o luna. Asa ca, din 4 septembrie nu mai am voie sa conduc pana pe 4 octombrie. Acesta este un lucru foarte-foarte urat pentru ca eu iubesc sa conduc si mersul cu mijloacele de transport in comun nu m-a coafat niciodata.

Asa ca, pe 3 septembrie am dus masina la Brasov pentru ca daca statea in fata blocului ma tenta prea tare si as fi riscat un dosar penal (da, sunt atat de nebuna incat sa conduc fara permis :D).

Am tot stat si m-am tot gandit care ar fi avantajele si dezavantajele faptului ca nu pot sa conduc o luna. In mod evident, in capul meu dezavantajele sunt mii (primul si cel mai important ar fi ala ca nu ma mai pot deplasa unde si cand vreau, la orice ora si in orice colt de tara), dar am gasit si avantaje, cum ar fi faptul ca pot sa beau (de cele mai multe ori, decat sa merg fara masina sau sa o las pe undeva, iesitul la bere se transforma in apa si cafea pentru mine), fac miscare, vad oameni (pentru ca din masina vedeam vreo 10 pe zi, pe care de obicei ii injuram, alt scop pentru a-i privi neexistand) si... cam atat :)).

Dar, sa vedem partea plina a paharului si sa vedem cum evolueaza lucrurile.

Ziua 1. Danes

E foarte bine ca mi-am inceput "necondusul" afara din Bucuresti, in weekend, la ai mei la casa, pentru ca nu a fost nevoie sa ma deplasez prea mult prin sat. Asa ca, am stat in curte, m-am jucat cu cel-mai-minunat-caine-din-lume-Nero, m-am jucat cu florile prin soare, etc. Priceless. Aer curat, caldurica, liniste. Nici nu aveam nevoie sa conduc.

Prima zi a trecut in liniste, armonios si frumos.

Ziua 2. Danes - Brasov - Bucuresti

Dupa o cafea in soare si un mic dejun cu branzoaice facute in casa cu dulceata de soc, a condus tata pana la Brasov. Duminica, liniste, soare printre nori, minunatie.

Am ajuns in gara la Brasov. Trenul (pentru ca da, cu trenul ma deplasez intre orase) era la 15.50, doar ca a plecat la 16.15 si, dupa doar 40 de minute, s-a oprit pentru 30 de minute in Busteni. Rock. Si, dupa inca trei ore si cu o intarziere de o ora, a ajuns in Gara de Nord. Din gara am luat metroul o statie si apoi autobuzul inca trei statii. Si, dupa 40 de minute eram acasa.

Sa calculam: in total, calatoria din Danes la Bucuresti (care in mod normal dureaza maxim 5 ore) a durat 8 ore. Superb!

Inca nu sunt isterica, dar asta pentru ca am avut la mine doua carti, o revista si iPod-ul si era duminica seara in Bucuresti, astfel ca drumul nu a fost atat de groaznic.

Maine imi fac abonament la RATB. Sa vedem cat ma tine.

2010-07-06T23:08:00.002+03:00

de fiecare data cand cineva e dragut cu mine am impresia ca vrea ceva, ca are un scop mai mare de atins si ca se foloseste de mine pentru a ajunge acolo.

ce am eu:

2010-07-03T11:00:00.001+03:00

nimic. nici prieteni, nici bani, nici viata, nici fericire, nici dragoste, nici liniste, nici bucurie, nici nimic.

si va fi din ce in ce mai rau.

2010-05-13T22:12:00.002+03:00

momentul in care m-am simtit poate cel mai tare mandra ca sunt romanca: http://latimesblogs.latimes.com/movies/steven-zeitchik/

am plans, am sarit si am decis sa invat cel putin jumate de text pe de rost. dupa asta am decis sa il printez, xeroxez si impart prin oras. dupa, am zis ca fac si tricouri.

mai astep propuneri!

F3

2010-03-22T11:05:00.005+02:00

A: doamne! stii ca trebuia sa scriu un personaj pt cursul meu
A: si ti-am zis ca te scriu pe tine
A: dar nu te-am mai scris
M: e na
M: trist
A: sau, ma rog, te-am scris pe tine, dar la varianta feminina
A: oarecum
A: si le-a placut
A: si mi-au zis sa il continui
M: duamne
A: o sa iti dau se citesti cand termin tot scenariu
M: :))
A: pai da coitze, ca sa nu comentezi si sa ma demontezi cum faci tu de obicei
A: :D
M: o sa tac chitic
A: ahahahha
A: dadada
A: ca asa iti sta tie in fire
M: nu iti place ma intorn catre a...
M: :))
A: se putea oare sa nu ma enervezi de luni?
M: ahaah
M: te iubesc coaie
A: si eu te iubesc coaie

primul "te iubesc" adevarat e cel mai greu de digerat.

Despre dragostea din ultima vreme

2010-03-10T16:31:00.001+02:00

intr-un mod cat se poate de pozitiv si frumos.

sunt atat de bine incat incepe sa mi se faca usor frica.

Mai mult decat filme la Berlinala

2010-02-26T16:00:00.003+02:00

De fiecare data cand plec undeva am emotii de tot felul, de la cum o sa fie locul, pana la cum o sa ma intorc de-acolo.

Si am plecat la Berlin. La Berlinala mai precis, cu multe-multe ganduri bune. Am plecat ca atunci cand pleci prima data la mare, am simtit ca atunci cand ti se da o responsabilitate la varsta adolescentei si simti si tu ca te-ai facut om mare. Am plecat putin isterica, dar foarte nerabdatoare si pozitiva.

Si a fost fabulos.

In primul rand, a fost fabulos pentru ca m-am intalnit cu fetele mele, Vero si Ruxi, intr-un loc inpersonal. Una de la Bucuresti, una de la Paris si una de la Varsovia, intalnite la Berlin. Si, in cele doua zile petrecute impreuna am simtit ca, la nivel de comunicare, nu s-a schimbat nimic. Ne-am schimbat fiecare, dar nimic esential, nimic ce sa afecteze relatia in sine. Si a fost ca in vremurile bune, cand incercam cocktailuri in carciumi, doar ca acum am evoluat si am baut toate shoturile de pe un meniu, cocktailuri si beri, plecand perfect lucide (8 cheesburgeri :))) ) spre hotel. Multumesc ca mi-ati readus aminte, intr-o perioada in care ma simteam singura, ca sunteti acolo orice s-ar intampla. Dupa doi ani jumate, merita sa iti mai confirmi lucrurile astea.

Apoi a fost intalnirea cu M. A fost atat de brusca incat eu nici acum nu imi dau seama ce s-a intamplat. Stiu doar ca M. este fabulos si ca relatia cu el este exact ce imi lipsea: o imbratisare, o intalnire in miez de noapte, povesti pe toate temele si super liniste. Atat. Nimic mai mult, dar nici nu am nevoie.

Dupa, mai e A, pe care o iubesc din ce in ce mai tare si care, desi e destul de distanta de obicei, m-a luat in brate si mi-a aratat ce inseamna un prieten.

Apoi, sunt toti ceilalti, cu care ne intalneam la 18.30 in coktail bar si pana la 21.00, cand se termina happy hour-ul, eram destul de beti incat sa plecam spre alte carciumi. Ceilalti, pe care ii stiam minunati, dar care acum m-au convins ca asa e si ca merita sa incerc sa fiu cu ei.

Si, intoarsa de la Berlin, intr-o zi de primavara autentica, cu soare si lumina, am urcat pe norisor. Si sunt de mai bine de o saptamana pe un norisor roz care pluteste. Asta chiar e ceva nou! Nimic nu a reusit sa ma distraga in saptamana asta, nici la birou, unde e haos, nici nicaieri.

Asa ca, multumesc tuturor celor implicati in crearea norisorului! Aveti un loc special in inima, mintea si viata mea.

Despre dragoste eterna

2010-02-24T12:01:00.002+02:00

alexandra: ce frumosi sunteeeeeeeeeeeeti!!!!!!!!!!!!!!! si ce dor mi-e de vooooooooooooi
alexandra: ma uit la inregistrari
alexandra: :D
alexandra: ca sa stii de unde efuziunile de dragoste
alexandra: :))
Gabi: suntem frumosi? poate.....dar stii cum putim a transpiratie dupa ce suntem frumosi? :)))) na ca sa vezi acum dragoste
alexandra: :)) bai, v-am iubit si transpirati si beti lemn si in toate felurile
alexandra: dracului!
alexandra: :))
Gabi: deci ne-ai....
Gabi: nu mai e: VA
alexandra: va iubesc si acum!!!!!!!!!!!!!!!!!!
alexandra: maxim am zis!

Unde? Cum?

2010-01-13T20:34:00.000+02:00

Era o vreme cand erau multi, aproape si calzi, cand lucrurile mergeau bine,cand eu devenisem bine, cand ei erau oricand acolo. Era un timp cand nu ma simteam niciodata singura, cand ma simteam "acasa" cu un gest si cand nicio departare nu mi se parea departe.

Acum a venit vremea in care nu mai pot comunica decat in scris, pentru ca mi-e groaza sa nu explodez cu voce. In scris, pastrez limite de 170 sau 300 de semne. E vremea cand multi dintre oamenii cu care imi vine sa ma exprim cu vocea sunt prea departe.

Pe multi i-am indepartat eu, pentru ca simteam ca nu mai dau totul (nici eu si nici ei), pe unii i-am apropiat, dar inca nu simt ca pot sa dea sau sa dau totul. Singurii ramasi pe aceleasi pozitii sunt departe. Si eu ma simt mai singura ca niciodata.

Imi raman doar calatoriile, dar tot singura, pentru ca cei din juru-mi e schimba iar si iar, in functie de oras. Sibiu, Sighisoara, Brasov, Berlin, Praga sau Bucuresti. Asta, in urmatoarea luna.

Poate totusi din martie...

what the fuck are you doing?

2009-12-19T13:30:00.003+02:00

Dupa un an si jumatate, Alexandra recidiveaza si face iar prostia din sambata aia de mai.De data asta nici macar nu mai poate invoca alcoolul, pentru ca nu era cazul.

Razbunare? In niciun caz. Mai mult nesiguranta.

Sa vedem cum merge acum mai departe. :)

Roadtripping Europe

2009-11-05T12:29:00.002+02:00

Pentru planurile de roadtrip Varsovia - Berlin - Praga din primavara anului viitor.

Despre pasiuni, cinema & all

2009-11-04T23:10:00.003+02:00

De ceva vreme (mai multa, zic) am dezvoltat o pasiune imensa pentru tot ce tine de cinema, de la filme, in sine, la tot ce e in spatele lor, in ordine aleatoare - scenariu, productie, sunet, montaj, lumini, casting, pelicula, proiectie, cineamtografe, muzica de film, actori, locatii de filmare, festivaluri, regizori.

Si, m-am indragostit iremediabil de regizori, producatori, scenaristi, actori, directori de imagine, sunetisti, monteuri, etc. si as vrea sa fiu prietena lor, sa povestim, sa ma ia la filmari, sa invat productie si sa ne jucam frumos impreuna.

Pana o sa ajung sa lucrez cu toti cei de mai sus, imi alimentez pasiunea cu cronici, cursuri online, carti si alte acareturi din domeniu.

Ca sa vezi pasiune! In primavara chiar ma apucasem sa citesc bibliografia pentru admitere la UNATC. Intre timp, toti aia de mai sus mi-au explicat ca nu trebuie sa fac UNATC ca sa invat "film", asa ca m-am lasat. (poate totusi la anul :) )

Gandindu-ma la generatia care e acum "in voga", imi dau seama ca e cam greu sa ma imprietenesc tare-tare cu ei, desi ne cunoastem si vorbim si ciocnim un pahar cand ne intalnim, pentru ca ei sunt din alte "gasti", dar - si asta e ceea ce vreau sa punctez (cred ca mai mult pentru mine, ca sa nu uit) - exista si generatia "de dupa" aia mari de-acum, care e conteporana cu mine si pe care o iubesc.

Iar ei sunt prietenii mei de-acum. Si stiu ca o sa ajungem toti mari si o sa ne jucam impreuna frumos si creativ. Mai trebuie sa avem putintica rabdare.

Pana atunci, long live cinema si tot ce tine de ea. Si da, eu chiar mi-am dat seama ce vreau sa fac in viata.

Despre a gati cu Google translate

2009-10-16T21:33:00.003+03:00

De o luna si jumatate m-am mutat la mine acasa. E cel mai dragut loc din lume, cu biblioteca mare si canapele pentru prieteni, cu flori si muzica mea, cu perdele aerisite si cu mult suflet. Dar, pe larg despre asta, intr-un alt post, care vine si cu poze :).

So, casa mea are, evident si o bucatarie. In bucatarie exista, pe langa mobila si frigider si chiuveta, o plita si un cuptor electric. Daca cu plita am inceput sa ma obisnuiesc, ca am folosit-o si acasa la Danes inainte, cu cuptorul m-am distrat pentru prima data de-abia aseara.

So, am ajuns acasa si ma gandeam eu cum ca ar fi frumos sa fac niste friptura de pui la tava. So, punem pulpele de pui in tava, condimentam, adaugam niste legume, stropim cu un pic de ulei de masline si, urmeaza, logic, bagatul la cuptor. Ceea ce am si facut, doar ca a fost cam greu cu dat drumul :))).

Sa va explic: cuptorul are doua butoane ce se rotesc - unul de temperatura (doh!, asta am stiut) si unul cu niste desene. Boon. Acum, intrebarea mea era pe ce desen trebuie sa pun butonul pentru a face "friptura de pui". Si, cum tehnica a evoluat si mai nou e a dracu' de greu sa faci si niste cartofi prajiti, si dilema mea cu butonul a fost mare.

Zic, sa fiu desteapta si sa ma uit in cartea cuptorului. Dar, stupoare, cele 15 carti cu care a sosit device-ul sunt in orice alta limba decat romana, engleza sau franceza. M-as fi multumit si cu italiana sau spaniola, dar nici asta nu avem. Avem rusa, ceha, polona, bulgara, maghiara, etc, dar alea de sus nein.

Asa ca, am luat cartea in germana, ca din asta mai stiu un apfel si un snitzel, si dai cauta. Am gasit desenele, am gasit temperaturile, dar nu intelegeam ce vrea sa zica mesterul in carte. Si, ce credeti ca a urmat? Ei bine, am deschis Google translate, m-am apucat de scris in germana si, intr-un final, decopar care si ce desen era pentru ce si cum.

So, friptura s-a facut, legumele cu unt au fost gata si, cireasa de pe tort a fost salata fatoush pe care am facut-o, inclusiv cu lipie taiata fasii-fasiute si trecute prin cuptor, cu ulei de masline si busuioc.

Acestea fiind spuse, se pare ca nici germana nu mai e ce a fost de cand cu Google translate. Si iata cum realizez eu din ce in ce mai tare ca TREBUIE sa ma apuc o data de invatat ceha.

7 zile si toate 7

2009-10-07T10:38:00.002+03:00

Am plecat cu sufletul deschis si plina de viata si de entuziasm. M-am intors. Jumate bine, jumate cu capul tandari.

Am descoperit, in ultima saptamana, ca oameni cu care ai impartit multe, de la sticle de rom, la pat si masa cand era mai rau, te pot trada si te pot face sa te simti ultimul om. Mitocania si nesimtirea sunt doua caracteristici pe care eu pana acum (din fericire) nu le-am experimentat din partea oamenilor apropiati, dar in ultima saptamana m-au tampit. A fost heartbreaking tocmai pentru ca era unul din cei dragi, pusi acolo, la loc de cinste.

Am mai aflat ca oricat de mult te zbati sa iasa lucrurile bine, intr-o echipa trebuie sa puna umarul toti, nu numai 10 oameni, pentru ca altfel totul e in zadar. Cu 3 ore de somn pe noapte, tot eu deschideam Cinematograful dimineata.

Am mai descoperit ca imi place viata asta, dar cand se face profi. Am aflat ca imi ofera niste satisfactii incredibile pentru ca intri in contact cu multi oameni si chiar vezi cum munca ta are efecte pozitive. E inaltator.

Cat despre oamenii din ultima saptamana (nu mitocanii si nesimtitii, ci aia minunati) am numai cuvinte de lauda.

L-am gasit pe C.S., pe care il ignorasem in ultimii ani, chiar daca e persoana publica si implicata in viata asta pe care mi-o doresc. Un om pe care il cunosti intr-o fractiune de secunda si cu care ai atat de multe lucruri in comun, un om cu care imparti fotografii de familie, mese si plimbari, un personaj care e alaturi de tine, exact ca in filme, cand toti ceilalti te-au dezamagit.

I-am descoperit pe Oana si pe Dan, "departamentul", cu care am petrecut cele mai frumoase zile si seri din ultima saptamana, cu care am impartit asternuturi si mancare si sentimente si ganduri si de care stiu ca nu voi desparti prea curand.

I-am gasit, la ei acasa, pe C.M. si A.M., doi oameni oarecum intangibili pana acum, dar plini de bun simt si caldura si respect. C si A m-au luat in brate si m-au pupat si mi-au aratat, cu cuvinte si gesturi, ce inseamna sa fi om, in primul rand.

Mai apoi, sunt toti ceilalti, Mara, Ana, Mihaela, Madalina, Ionut, Coco, Alex, Teo, Cristi, Tutu plus inca o parte, care mi-au facut zilele mai bune, chiar daca rautatile si oboseala pluteau in jurul meu.

Si, mai sunt feletele mele de la Bucuresti, pe care le-am iubit inca o data si inca o data pentru ca au inteles ce e cu mine, mai bine decat as fi putut eu sa inteleg vreodata.

Pentru o saptamana care, pana la urma, s-a demonstrat ca a fost una buna, multumesc oamenilor pe care i-am gasit si pe care i-am iubit instant. Restul e mizerie si nu merita asternuta aici.

Haos si... ce?

2009-09-15T21:51:00.002+03:00

Ce trist. imi aduc aminte de blogul asta numai cand sunt trista si imi vine sa scriu mai mult decat caracterele ce imi intra pe facebook la status.

Imi aduc aminte cand vreau sa scriu ca sa ramana niste lucruri urate si triste cum ca mai nou am timp sa mananc numai in masina, ca sunt obosita, ca sunt nervoasa mereu, ca iar pun suflet, ca lucrurile nu ies asa cum vreau eu sa iasa, ca trebuie sa ma schimb in partile defectuoase, ca sunt capoasa, ca nu mi-am mai spalat masina de nu stiu cand, ca sunt atat de obosita dimineata incat ma intreb cum reusesc sa ajung cu masina la birou si cate si mai cate.

Astea toate cand eu ar trebui sa povestesc despre Casa mea din Bucuresti, adevarata casa, in care m-am mutat de o saptamana jumate si in care e viata mea din ultimii 6 ani stransa cu totul, despre un festival de film minunat, despre ce parinti extraordinari am, despre ce frumoasa e lumea din jurul meu.

Ma linistesc, dorm, ma relaxez si revin cu povestile alea bune.

La multi ani, Vali!

2009-08-07T16:35:00.004+03:00

pentru ca azi e ziua unui om tare drag, care de cativa ani incoace e tare aproape de mine si de sufletul meu, ii dedic melodia asta pentru ca este despre viata (a lui, a noastra, etc.), despre suflet si cu suflet.

e varianta Robbie Williams pentru ca cu Frank Sinatra avem o alta melodie impreuna.

Deci, la multi ani Vali!

Toata tineretea mea se aduna la Bucuresti

2009-07-22T11:27:00.003+03:00

Desi ratez Nine Inch Nails sambata, pentru ca ma duc la EMIL (aka dragostele mele toate) ca isi lanseaza album in Vama, mai avem:

In august Faith No More

In septembrie Guano Apes

si vine si Sandra :D.

Nu te părăsesc iubire – sau despre sensul cuvintelor explicat cu DEX-ul

2009-07-02T17:29:00.005+03:00

Am văzut „Poliţist, Adjectiv” de Corneliu Porumboiu. De doua ori: prima data la TIFF-ul de Sibiu, iar a doua oară la Vaslui, la premiera de gală.

Sunt fană Porumboiu. Am făcut un road trip la Vaslui ca să îmi explic mie cum stau de fapt lucrurile cu filmele minunate ale domnului regizor. Rezultatul e scris frumos pe Mediafax.

La Sibiu. E la 22.00 proiecţia, în curtea colegiului Brukenthal. Ecranul de pânză e aşezat pe biserică, sunt scaune aranjate şi lume stingheră, parcă nu ştie daca să se aşeze sau nu.

Intru hotărât, mă aşez pe un rând de unde să se vadă bine şi aştept neliniştită şi calmă, totodată, acest film. Acest film de „după trei ani”. Mi-e puţin teamă de ce o să urmeze, pentru că ştiu că am citit că la Festivalul de la Cannes juriul (care i-a şi dat premiul special) zicea că ultimele 20 de minute ating genialitatea, dar, pe de altă parte, am citit şi păreri cum că mai bine nu era. Offf, şi mai e şi Oana care mă zăpăceşte cu melodii şi replici din film.

Mi-e clar teamă de ce urmează. Poate şi pentru că am aşteptări mari de la un regizor cum e Porumboiu, poate pentru că am aşteptări de la mine, să văd cum ştiu să percep un film ca ăsta, „despre... nimic”.

Mă aşez comod. Ne anunţă Tudor Giurgiu că a venit şi Vlad Ivanov la proiecţie şi cum că o să povestim cu el după. Ne mai spune despre Cannes, despre TIFF, dar nu mai am răbdare să îl ascult şi vreau să înceapă filmul ăla odată.

Şi începe. Practic, 20 de minute nu am inteles nimic. Da’ nimic domne! Deci tot ce ştiam e că un nea poliţist îl filează pe un puşti de 17 ani care fumează marijuana. (dar deh, asta ştiam din sinopsis şi din cronicile citite până atunci). ŞI eram îngrozită că o să mă ridic şi o să plec şi nu o să îmi mai placă de Porumboiu şi o să fiu nervoasă şi isterică cel puţin o săptămână.

Stau, mă mai foiesc, mă mai enervez că nişte tineri mai din spate comentează aiurea, mai pun două întrebări şi mă gândesc că n-are cum, domne, n-are cum să nu înţeleg si să nu im placă.

Până când, dupa cadre lungi si plictisitoare, incep, timid pentru inceput, dialogurile. Băi şi nu ştiu cum face Porumboiu da’ îi ies nişte replici de te dă pe spate.

După ce ne prezintă cum stă treaba cu munca domnului poliţist şi ne lasă să ne facem o idee despre relaţiile acestuia cu colegii, la jumătatea filmului, ne introduce în viaţa lui personală. Şi ne-o prezintă pe soţia lui Cristi, profesoară. Dar cum o introduce? Păi, ne bagă într-un apartament de bloc, pe acordurile unei melodii, care se repetă în scenă de trei ori: „Nu te părăsesc iubire”, cântată de marea doamnă a muzicii uşoare, Mirabela Dauer.

Şi, pe fundal sonor ascultat pe Youtube, Cristi este introdus şi în viaţa de familie, ceea ce iniţial pare cadru de umplutură, până la final realizezi ce a vrut să spună maestrul.

Iată că mergem înapoi, printre poliţişti, birocraţie, filaje şi alte cele ce nu s-au mai prea povestit prin filmele autohtone. Urmează iar scene statice, din care se remarcă cea în care Cristi, la filaj, sprijină un zid pe care scrie cu litere de tipar şi maaare „Fortza Steaua”, iar într-un colţ, muuult mai mic, chiar insesizabil, „FC Vaslui”.

Cristi are dileme. Are probleme de conştiinţă. Nu vrea să distrugă viaţa unui copil de 17 ani, doar pentru că a fumat şi el nişte iarbă. Încearcă să-şi invoce lui (şi mai târziu şi oficialilor săi) legi ce urmează să intre în vigoare „în câţiva ani”, încearcă să facă tot ce poate ca să îl scoată pe puşti de la 7 ani de închisoare.

În faţa căpitanului (Vlad Ivanov), Cristi încearcă explicaţii. Într-un birou de şef de poliţie locală se petrec cele mai incredibile 20 de minute din film, Cu Dragoş Bucur (Cristi), Ion Stoica (Nelu, colegul lui Cristi) şi Vlad Ivanov (căpitanul).

Pe parcursul scenei, am fost mută. Mi s-a părut incredibil Ivanov, care m-a ţinut cu ochii în ecran şi autistă coplet la ce se întâmplă în jur, atât de incredibil încât la final, când a trecut pe lângă mine, am început să tremur de emoţie. Mi s-a părut fenomenală scena, în sine. Ce şef de poliţie le demontează angajaţilor fricile, temerile şi conştiinţele, folosind un DEX? Şi, până la urmă, cine îşi explică lui şi celorlalţi ce seîntâmplă cu viaţa folosind dicţionarul explicativ al limbii în care îşi desfăşoară activitatea?

Scena cu soţia şi cu Mirabela Dauer apare practic explicată aici. În apartamentul lor de bloc, la masă, soţia îi explică ce înseamnă iubirea, ce înseamnă câmpul, soarele şi despărţirea. Dar Cristi pare să nu înţeleagă.

Iată că la final, el ajunge să accepte faptul că sensul cuvintelor, sensul sentimentelor şi trăirilor, al dilemelor şi fricilor, poate fi explicat, apelând, până la urmă, nu la tine, la sufletul şi mintea ta, ci la concret, la realitate.

Şi, sfârşitul filmului ne spune că, în general, domneşte realismul şi logica. Dar nu ştim ce s-a întâmplat cu Cristi, ne putem imagina fiecare, ceea ce ne lasă cu gustul dulce cum că şi conştinţa şi simţirea pot avea sens. Dar asta, prin înţelegerea fiecăruia.

Despre cum m-am plimbat prin Vaslui şi despre poveştile locale, cu Corneliu şi profesorul Marin şi nenea Olaru, am scris aici.

Pe lângă ce am scris acolo acolo ar mai fi câteva lucruri, cum că m-am îndrăgostit iremediabil de Vlad Ivanov - şi i-am si spus (iar interviul ăsta a venit ca o mănuşă peste), Dragoş Bucur e foarte simpatic, Anca e cea mai drăguţă persoană de pe partea de legături profesionale pe care am întâlnit-o, Corneliu e minunat iar Vasluiul este mai mult decât te-ai aştepta să fie.

Bucuraţi-vă de link-uri şi vă invit cu drag la "Poliţist, Adjectiv", care intră în cinematografe din 3 iulie.

Revenim

2009-07-02T15:13:00.002+03:00

Deschidem pravalia pentru ca am realizat ca e un mod placut de spalare pe creier. Dar, e si un mod placut de impartasit cu oameni dragi lucruri minunate. Am cateva povesti frumoase de spus, despre filme, muzici, oameni incantatori, calatorii in locuri in care nu te gandesti ca ai ajunge, concedii cu parintii dupa 20 de ani de la ultimul, si tot asa.

Good to see you.

2009-05-17T12:13:00.003+03:00

socially isolated pe perioada nedeterminata

2009-05-05T19:49:00.003+03:00

Este prima data in ultimii ani cand nu merg in Vama de 1 mai. Nu conta pana acum ce, cum, cu cine, cand, mergeam pur si simplu. Anul asta am refuzat orice gand in acest sens.

Asa ca, pe 1 mai m-am dus la birou dupa care, pe la 2 am pornit spre Sighisoara cu Cristi. Dupa un drum linistit si un mic blocaj pe distanta Sinaia - Azuga, am ajuns la Brasov, ne-am plimbat pe Republicii si am mancat popcorn si inghetata si ne-am cumparat ciocolata de casa buna-buna de la eterna cofetarie din mijlocul bulevardului. Dupa inca o ora jumate de drum si niste ploaie torentiala, am ajuns, ne-am despachetat si am iesit in oras. Frumos la Sighisoara si calm, asa, ca in povesti. Ne-am intors la Bucuresti duminica, pe Cheia, drum care ne-a aratat o primavara timpurie, cam cu trei saptamani in urma de Bucuresti.

M-am intors praf si pulbere cu capul pentru ca acum am realizat ca ai mei imbatranesc si nu sunt tocmai bine, dar asta... poate intr-un alt episod.

Ma gandesc ca nu o sa vad Green Day, care pleaca in turneu, pentru ca nu am cu cine sa merg, iar asta ma innebuneste de cap. Probabil o sa plec singura, pe undeva pe-aproape.

Saptamana asta... sunt cel putin praf. Next!

2009-04-24T11:10:00.001+03:00

Acum vreo doua saptamani m-am dus cu trenul la Brasov si mi-am dat seama ca Valea Prahovei e plina de mizerie, la cel mai propriu mod!

Daca mergi cu masina, mai ca nu vezi, dar, in tren, prin "spatele" vilelor, pensiunilor si palcurilor de padure, cum apare o oaza de aer, cum e plin de gunoi.

So, avem nevoie de o mana de oameni care sa responsabilizeze turistul!

Asa ca, eu m-am bucurat tare cand prietenii dragi de la MaiMultVerde m-au instiintat ca fac ceva in acest sens.

MaiMultVerde si Heineken Romania organizeaza la Busteni, in perioada
4-30 mai, tabara de formare de lideri de voluntari Recycle, Raft &
Race, la care vor participa 100 de persoane (4 serii saptamanale X 25
participanti/saptamana). Participantii vor invata sa se orienteze in
natura, sa acorde primul ajutor, sa recruteze si sa mobilizeze
voluntari la actiuni de mediu si sa comunice eficient. Ulterior, ei
vor beneficia de asistenta MaiMultVerde pentru a organiza propriile
actiuni de mediu, cu voluntari, in comunitatile lor. Toti
participantii vor lua parte si la actiunile zilnice de curatenie in
locuri turistice de pe Valea Prahovei. Din PET-urile colectate se vor
realiza patru plute care se vor intrece, sub coordonarea a patru
echipe de vedete, intr-o competitie finala organizata in luna iunie,
pe un lac de langa Bucuresti. Toate cheltuielile legate de
participarea la tabara sunt acoperite de organizatori. Detalii pe
www.maimultverde.ro. Termen limita pentru inscriere: 28 aprilie 2009.

Am impresia ca o sa iasa fenomenal de frumos!

Hai cu inscrierile si ne vedem pe teren. ;)

aiurea. aievea

2009-04-22T21:16:00.003+03:00

Chiar daca esti inconjurat de oameni, ramai singur. Chiar daca oamenii aia zic cum ca sunt "prieteni", nu sunt. Nimanui nu-i pasa, in afara de mama si tata. Nimanui. Chiar daca langa tine sau la km distanta, oamenii sunt aceiasi: pentru ei, niciodata pentru noi. Chiar si atunci cand simti ca e special, stii prea bine ca nu e.

Totul e o suma de consecinte: a actiunilor tale, a actiunilor lor, a actiunilor voastre. Si, la final de zi, ramai tot tu. Sigur.

Nu mai e nimeni in jur, nici aproape, nici departe, cu atat mai putin cu mine. Ceea ce e totusi pozitiv in toata povestea asta e faptul ca, in atata timp, m-am obisnuit si nu mai doare.

Ma bucur de primavara, de soare, de vant si ploaie, de mine. Ma bucur de o bucurie, ma obisnuiesc si reobisnuiesc cu situatii. Eu cu mine. Fara "tine".

Tacerea doare. Ignoranta rupe mintea. Nu e totul la fel daca nu vorbim doua luni. Nu mai e nimic la fel cand nu stiu nimic despre ce se intampla. Din nou, iar si iar, sfletul ramane intact. Pentru ca, dupa atatea "obsesii" a invatat si el ceva: sa nu ii mai pese si sa ramana singur pana cand lucrurile se vor aranja, peste cativa ani.

Enjoy vietile voastre.

Primavara

2009-04-16T22:54:00.003+03:00

Am nevoie de ceva, de orice

2009-04-08T19:17:00.002+03:00

Imi trec ganduri nu tocmai pozitive prin minte in ultima vreme. Cred ca se cheama soc post-traumatic, iar la mine se desfasoara la o luna de la accident.

Ma gandesc mult la moarte in ultimul timp, la moartea aia tampita si retardata, brusca si sfasaietoare. Ma gandesc la prieteni care s-au dus asa, tineri si brusc, la cunostinte, la oameni de care doar am auzit, pentru care totul s-a terminat asa, pac-pac, intr-o fractiune de secunda si din prostie si imbecilitate, nu neaparat a lor.

Stiu ca acum as fi putut sa nu mai fiu decat un inger pazitor pentru cei dragi, stiu ca prezentul ar fi putut sa nu mai fie si stiu ca totul ar fi putut sa se sparga in miliarde de bucatele, totul, inclusiv eu.

Si intru in panica si plang isteric si sunt deprimata si isterica, intr-un fel in care nu am mai fost pana acum si extrem de mizerabil pe termen lung. Si ma gandesc in fiecare zi: oare cum e Dincolo, Acolo?

Mi-e frica de ma cac pe mine in fiecare zi.

Incerc in fiecare secunda sa ma bucur de ea, de teama ca nu cumva sa o pierd sau sa nu mai fie alta. Sun oameni sa vorbesc cu ei de frica cum ca maine nu o sa mai pot face asta. Cant, dansez si ma bucur in fiecare clipa, ca poate alta nu mai e.

Si e obositor! E sfasaietor si fute creieri! Frica e cel mai nenorocit sentiment, pentru ca te distruge iremediabil.

The Way

2009-04-06T19:48:00.003+03:00

Saptamana trecuta am petrecut-o la NexT si a fost minunata. Festivalul, ajuns la a treia editie, e incredibil: e plin de culoare, de oameni tineri, de povesti frumoase, de regizori misto, de profesionalism, de ras, de dans si muzica buna, de vinuri si petreceri.

Este ideea mea de festival de film, cu proiectii pana la 11 noaptea si petreceri pline de voie buna dupa, pentru ca a doua zi sa o luam de la capat. Este cu povesti pe holurile cinematografelor cu nenumarati oameni, cu idei de proiecte care mai de care si cu buna dispozitie pana in zori.

Festivalul e in memoria lui Cristian Nemescu si Andrei Toncu. Mie mi se pare absolut fabulos ca oamenii care au initiat acest proiect (cu tot cu Fundatia NexT) au facut si au continuat aceasta dedicatie. Si, stiindu-le oarecum munca celor doi si cu povestile altora despre ei, sunt convinsa ca e ceea ce ar fi vrut sa vada si sunt mandri de tot ce e acest proiect.

Seara de Gala a fost marcata de un moment emotionant si dureros totodata. Pentru toata sala, pot sa zic. A fost prezentat un montaj cu imagini cu cei doi, la finalul caruia stiu sigur ca toata lumea avea lacrimi in ochi sau in gat sau in minte sau in inima. Pentru ca tineretea celor doi a fost curmata brusc, dintr-o prostie, cand erau pe punctul de a arata despre ce e vorba cu ei, si pentru ca sufletul celor doi pare mereu sa ghideze NexT-ul. Durere si emotie. Si implinire.

Montajul a fost pe melodia asta. Vesela si trista, in acelasi timp. Pentru ei.

Astept NexT-ul de la anul si din urmatorii zeci de ani.

2009-04-03T16:53:00.001+03:00

La mansarda

2009-03-30T22:23:00.002+03:00

Avenue Rapp, Paris. 9.03.2009

2009-03-23T13:47:00.004+02:00

Conduceam sambata dimineata intre Brasov si Sighisoara, cu geamul usor deschis, aer rece si curat de martie, soare de dimineata, zi de-aia perfecta de grabit spre casa, cafea pe terasa si liniste.

Si, cu CD-ul meu unde e adunata muzica "preferata" in 16 melodii, s-a ajuns la melodia asta si am avut o revelatie care m-a intristat oarecum: am "imbatranit" si treburile alea de "oameni mari" au devnit prea importante, nu mai astept vara asa ca inainte, pentru ca aproape nimic din ea nu mai e cum era, muzica e oarecum alta... eu sunt alta, mai trista, mai implinita, mai pesimista, mai calma...

Si nu stiu daca e bine sau rau ca nu mai e cum a fost, in conditiile in care chiar imi placea cum eram/ erau toate atunci. :)

:)

2009-03-18T21:45:00.004+02:00

"Paris in spring" e chiar poveste

2009-03-14T19:13:00.004+02:00

Inainte sa plec, domnul cu cafele mi-a spus sincer ca eu, de cele mai multe ori, caut povesti, iar eu i-am raspuns, la fel de sincer, cum ca viata este mult mai vesela cand e plina de povesti, iar atunci cand ele nu ne sunt la indemana, le cautam sau le facem.

Mi-a dat dreptate si eu m-am indreptat, iar, spre o astfel de poveste, intr-o calatorie intr-un oras care e el insusi un basm. Daca mai adaugam si interpretarile mele, pot spune ca am avut o saptamana incantatoare la Paris.

La Paris este ca in Alice in Tara Minunilor, tot ce ii lipseste este Iepurele, care e clar la Londra.

Parisul e elegant, relaxat, sofisticat si e genul acela de loc pe care il iubesti si il urasti visceral, in acelasi timp. La Paris se fumeaza mult si se bea vin seara, pe stradute, la terase incalzite. Parisul te ia in brate si te strange tare, iar dupa tu ramai cu dileme nenumarate.

La Paris te intrebi in ce sens curge Sena si cum de vremea poate sa fie atat de speciala: acum ploua, iar peste 30 de minute e soare si senin. Tot la Paris te intrebi cum de atunci cand e soare e mai frig decat atunci cand ploua, dar si cum se poate sa fie oamenii cu care intri in contact atat de simpatici.

Parisul iti da caruselul lui Amelie, concerte ad-hoc in mijloc de strada, cu public numeros, moristi, cafea, strazi aglomerate, librarii fenomenale, Cartierul Latin si stradutele din Cartierul Evreiesc, Centre Pompidou si Les Tuileries, La Madeleine, bulevardele aerisite si magazinele de flori, branza, condimente, fructe si vin.

La Paris simti cum "r"-ul capata alte valente, iar fusta si bascuta sunt obligatorii in peisaj.

In concluzie, Parisul e o poveste frumoasa.

Iar eu, intoarsa de la Paris si pe fondul evenimentelor ce mi-au precedat plecarea, m-am intors relaxata intr-un fel ce nu se poate descrie in cuvinte, vesela si pozitiva.

Cand iti dai seama ca esti in viata...

2009-03-03T21:08:00.003+02:00

... primul lucru la care te gandesti este "eu".

Vineri am plecat mai repede de la birou, pe la 3. Fericita tare tare ca ma duc la Mara la botez, ca e minunat afara, ca il vad pe Andrei la trei saptamani, ca ii vad pe mama si pe tata fix de ziua mea, ca ii cumpar flori mamei de 1 martie, ca vine primavara, ca plec la Paris, ca nu ma mai gandesc la nimic si nimeni.

Ies agale din Bucuresti pe la 4, gandindu-ma ca daca e tarfic civilizat, ajung la Brasov in timp sa trec si prin piata sa cumpar un cos de flori, sa ma vopsesc, sa imi fac manichiura, sa de-astea.

Pe la 5 fara 10 eram pe DN1, la 200 de metri de semnul de paralela 45. la 5 fara 9 minute eram in camp, gandindu-ma doar ca: am scapat cu viata, acum sper sa nu explodeze masina!

paranteza explicatva: A pus domnul din fata mea frana brusca, nu aveam timp sa il evit, tras dreapta de volan, realizat ca ies in camp, tras inapoi stanga, pocnit domn, respins in camp. In camp, am ratat la 20 de centimetri un canal desfundat, am "decolat" cu masina pe deasupra unui decantor, a picat masina pe partea din fata, au explodat airbag-urile, s-a oprit. mirosea a ars. mi-am dat centura jos, am deschis usa si am iesit.

Eram in viata! Inchid paranteza explicativa.

Am fost extrem de lucida si calma, am sunat la 112, le-am explicat ce si cum, mi-am luat geanta din masina, actele masinii, i-am dat cartea de vizita domnului pe care il pocnisem (el si doamna sotia erau mai socati decat mine, mi-au spus ca ma vedeau zburand prin parbriz). A venit salvarea, am semnat ca nu vreau sa ma duc nicaieri cu ei. A venit politia, am dat declaratie - 4 puncte amenda, 3 puncte penalizare.Toata lumea a fost extrem de draguta, inclusiv oamenii care au oprit pe margine sa vada daca sunt ok, daca traiesc.

Cel mai crunt moment dupa ce m-am dat jos din masina a fost cand a trebuit sa ii sun pe ai mei. Ma gandeam ca o sa fie praf. Le-am zis ca am avut accident si ca eu sunt bine. Nu cred ca au crezut pana in momentul in care m-au vazut si m-au strans in brate.

Dupa accident, declaratii, politie, salvare, am ramas in camp, langa masina sa il astept pe tata sa vina sa ma ia. Am stat o ora singura in luminile farurilor de pe DN1 si atunci am inceput sa plang isteric. Mi-am dat seama atunci, dupa o ora, ca sunt in viata si ca toti ingerii mei pazitori lucreaza pentru mine, ca viata atarna intr-o fractiune de seunda si in sansa, si ca nu vreau sa schimb nimic din ceea ce am acum.

Cand am intrat in casa in Brasov am inceput sa tremur tare tare. Niciodata nu am mai tremurat in halul ala. Mi se relaxau toti muschii. Atunci m-am simtit cel mai in siguranta din lume.

Duminica m-am dus la spital sa imi fac domn' doctor niste radiografii. Sunt perfect intreaga, mici contuzii tratate cu anti-inflamatoare. In rest, nicio vanataie.

Multumesc, sunt bine. Am primit cele mai frumoase cadouri de ziua mea. Maine dimineata plec la Paris pentru o saptamana. Viata e cu adevarat frumoasa si pretioasa. Abia acum am realizat asta cu adevarat.

The Cat Empire & all

2009-02-20T18:50:00.002+02:00

Acum vreun an, Monica imi explica despre cat de minunati sunt baietii de la The Cat Empire, iar eu m-am indragostit iremediabil de ei.

De atunci, le verific saptamanal site-ul, myspace-ul, primesc newsletter de la ei, poate poate se gandeste cineva sa ii aduca si la noi, pentru ca sunt absolut fenomenali.

Azi, ca in fiecare saptamana, intru sa vad ce si cum. Pe langa faptul ca lanseaza un nou album pe 21 februarie, mai au si turneu, dar doar in tara lor de bastina, Australia (inca un motiv pentru care sa vreau sa ma mut acolo). Si vad ca baietii pleaca in turneu cu niste alti baieti. Pe care ii caut pe net. Si de care m-am indragostit!!!

Paprika Balkanicus pe numele lor, denumiti "masters of great atmosphere", au cantat de la Royal Albert Hall la festivaluri din SUA si Australia si care o ard pe "traditional music from Romania, Hungary, Serbia and Macedonia... spiced up".

Eu mereu am fost in love somehow cu fenomenul "world music", iar baietii astia sunt incredibili.

Acum fac planuri sa ii aduc la noi (vorbesc la cel mai serios mod posibil), daca tot avem un roman care ii conduce.

Va tin la curent, dar pana atunci... ascultati cu incredere!

Miercuri seara.

2009-02-19T11:22:00.000+02:00

Cand tocmai te hotarasti sa renunti, cand iti spui ferm si sincer ca e gata si ca nu mai vrei nimic de la el, cand te uiti in monitor si citesti tot ce ai scris vreodata pentru ca nu ai putut sa ii spui si iti dai seama ca totul va ramane doar o baza buna pentru un viitor scenariu, se intampla ceva.

Destin, soarta, alinierea planetelor, anul boului, telepatie. Say it, it is!

Cand tremuri si ti se joaca fluturasi prin stomac, cand simti ca plutesti doar pentru ca nu iti dai seama ce altceva ai putea sa simti in momentul ala, cand zambetul lui familiar si linistit ca te vede i se lipeste pe fata si nu mai pleaca pana nu pleci tu, cand „o inghetata” la 2 dimineata ti se pare absolut natural, cand stai intinsa in pat si nu poti sa dormi pentru ca nu stii la ce sa te gandesti ca sa te relaxezi, cand ti se plimba prin fata ochilor mii imagini iar in urechi iti tiuie conversatii, cand stii ca toata cafeaua din lume nu e de ajuns ca sa ii poti spune ce si cum e totul, cand nu stii sa ii explici ce e el pentru tine, dar stii sa ii spui ca nu vrei de la el mai mult decat ti-ar putea da, atunci el nu mai e doar in imaginatia ta, a trecut, absolut natural, in realitate, si stii ca i se face si lui dor de tine din cand in cand.

Cand, in contextul asta, o informezi pe Garga cum ca ce se intampla si ca toate astea exista si ea iti spune cum ca exact in momentul ala se gandea cat ii e dor de tine si de cum era cand era aici, atunci stii ca anumiti oameni sunt legati unul de altul prin ceva mai mult decat cuvinte si mesaje si realitati.

Cand reusesti sa te indragostesti si reindragostesti de oamenii astia fara sa ti se para o corvoada, ci cel mai minunat lucru din lume, atunci ei sunt cei pentru care trebuie sa lupti.

Cand stii clar ca o sa vina ziua aia cand totul va fi bine, atunci realizezi ca speranta nu te-a parasit si ca sa iubesti in toate felurile posibile este cel mai minunat lucru din lume.

Oficial, vine Madonna!!!!!!!!!!

2009-02-19T10:31:00.002+02:00

Vineeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!

2009-02-18T19:34:00.003+02:00

De azi am renuntat la toti. Fara cuvinte si explicatii.

I wish you well.

In seara asta, la Clubul Taranului

2009-02-18T14:01:00.002+02:00

Mie mi se pare absolut demential ce se intampla in seara asta la Clubul Taranului:

"LAUTARII VECHI - de la oras si de la sat" - Gigi Melody & Marian Cleante versus Nea Vasile Dinu de la Marsa & his boys

Vor fi "prezentate" cintece lautaresti si tiganesti vechi, romante si tangouri de altadata.

Zic sa ne vedem, pe la 21.00, la Clubul Taranului.

one of these days, u'll look for me and i'll be gone

2009-02-15T03:22:00.002+02:00

Noi doi suntem, in combinatie, ca un mojito. Eu acida ca un lime, el linistit ca gheata pisata ce se topeste incet, iar amandoi aducem cate ceva din rom – suntem aromati, cu ceva amaraciune.

Mai suntem ca un martini dry. Eu mieroasa si mataita, el sec si pragmatic. Impreuna iese gustul demential care iti inveleste papilele si iti da stari de plutire.

Si, in mod clar suntem caffe latte. Calzi, molcomi, in alb si negru, iar in amestec dam sens diminetilor si serilor.

Pentru Babă

2009-02-14T12:39:00.001+02:00

mwahahahahaha.

Na, cadou!

Hugs!!!

Despre cum e mai bine sa iti bagi p***@

2009-02-13T11:52:00.001+02:00

Miercuri mi-a pocnit un domn masina in parcarea extraordinara de la birou. A fugit Dudi dupa el, ne-am tiganit, mi-a dat asigurarea. Bun. Sun agentul de asigurari, imi zice ca cel mai bine e sa mergem amandoi la politie sa dam declaratie, semnam procesul verbal, deschidem dosar de daune, reparam masinile, si toata lumea e fericita.

Sun la service sa intreb cat costa sa imi repare bara si aia imi zic ca ma costa 9 milioane, la Bucuresti, şi 10 milioane, la Brasov. WTF?!?!

Joi il sun pe nea ca sa mergem la politie amandoi, ca nu trebe numai eu, ca si el, ca daca nu semneaza procesul verbal Politia il va haitui prin Bucuresti. Zice ca nu, ca ce, ca si eu eram vinovata, ca am parcat aiurea masina, ca bla bla. Expirau cele 24 de ore in care trebuie sa declari accidentul si, in mod clar, nu ar fi vrut sa minta ca s-a intamplat altcanva (adica la o zi distanta).

Zic „mori ma” si decid sa ma duc la politie si sa declar ca mi-am gasit-o pocnita in parcare si o fac pe casco. Bun.

Ma trezesc azi dimineata, ma duc pa Grivitei, la constatari, intorc de doua ori pe dubla linie continua, era sa ma ciocnesc cu un camion, dau mumu la toti retardati care nu sunt in stare sa se trezeasca si sa conduca civilizat dimineata si ajung la aia.

Parchez, intru. Gasesc o domnita (blonda – desi cand am vazut-o am zis sa nu fiu nesimtita si sa iau in considerare acest aspect) si o intreb unde si ce tre sa fac pentru ca vreau sa constatam ca mi-e masina pocnita, gasita asa in parcare. Ea zice: aaaa, dar nu mai constata politia, constata asiguratorul. Bine, bine, ma bucur, dar cum, unde, de ce? „Aveti asigurare la Omniasig?” „Nu, la Asirom” „Pai mergeti la Asirom!”. Ok, dar intreb eu daca pot merge la orice sediu asirom pentru constatare sau e unul special. Ea zice ca la orice sediu si ca dupa se rezolva cu casco.

Plec, ajung la birou si zic că mă duc la Asirom-ul de pe Ghica, ca e cel mai aproape. Fericita ca se rezolva repede, trec peste nervii de dimineata si pornesc spre sediu.

Ajung, zic de ce sunt acolo si ghiciti voi ce imi zice doamna (draguta foc, jur): aaa, pai constatari se fac la sediul de pe Grivitei, nu aici. Aici se incheie doar polite. Mie imi pica fata si ii explic cum ca tocmai ce vin de acolo si ca m-au trimis la orice sediu Asirom. Ea zice ca nu e posibil asa ceva, pentru ca ei acolo au sediu de constatari.

Plec si sun la call-center la Asirom si o intreb pe aia care e treaba cu contractul de casco, pentru ca eu nu il am la Bucuresti, ci la Brasov si daca pot folosi o copie, trimisa prin fax. Si imi zice, linistita foc, ca sa incerc asa, dar ca nu stie daca se va rezolva, pentru ca am nevoie de contract in original. Si eu ii explic ca: domnita, e la Brasov! Eu vreau sa constat azi cacatul de bara din spate fututa, cum sa fac, ca nu am timp sa ma frec toata ziua buna ziua bucuresti-brasov, dorobanti-grivitei, grivitei-universitate, universitate-la dracu sa va ia pe toti si in plus, doar exist cu contrac in baza de date a companiei!!!!
Ma rog, zice ca nu stie, ca sa incerc, ca cacat!

Acum, eu cum ar trebui sa reactionez, in conditiile in care inca ma mai frec pe drumuri pentru un cacat de bara fututa de un retardat care nu e in stare sa se uite in geamul de la masina sa vada numarul de telefon, sa ma sune sa cobor sa imi mut dracului masina ca el vrea sa plece, ci vrea sa demonstreze ca el e zeul iesirii din parcare prin locuri cat mai mici fara sa pocneasca alte masini si ca poa sa si paraseasca locul incidentului fara sa-l haituiasca dragii mei colegi?!

2009-02-11T20:24:00.003+02:00

Ziua de azi a fost fucking unreal:

- in redactie lumea a luat-o razna complet, dar pe rand; macar atat, ca daca erau toti de-odata era pfuai
- am studiat site-urile unor sex shopp-uri pentru un cadou si am descoperit oi behaitoare, ca pe la 17 asa sa ma intrebe cineva pe mess daca stiu vreun club cu animatoare (!) ca are nevoie de doua; like how was that???
- la un moment dat aveam vreo 11 stiri de facut (erau toate in acelasi timp in editor)
- cand am ajuns la cinci stiri, m-a sunat Dudi ca mi-a pocnit unu' masina in parcare si vrea sa paraseasca incinta
- la 18 ii dadeam mumu lu' Basescu pentru declaratiile lui in prime time (nu ca m-ar mai interesa, dar declaratiile lui ma tintuiau la birou inca ceva vreme)
- la 19 am aflat ca s-ar putea sa am o adunare generala duminica (nu, nu e weekend-ul meu!)

Si.... eu imi doresc doar ca planurile de plecat la mare sa nu se suspende!

A punk rock summer

2009-02-09T12:52:00.003+02:00

Dimineata asta e incredibila!

Pe langa soarele de afara si mirosul de primavara, doua vesti made my day: se reunesc Blink 182 si Green Day lansează album si pornesc in turneu mondial!

Fucking punc-rock!

2009-02-05T15:52:00.002+02:00

1. vreau sa dau la UNATC, la comunicare audiovizuala.
2. cum ii poti spune unui domn ca vrei un copil cu el, no strings attached, fara cereri ulterioase, fara nimic?

doua rezolutii si/sau intrebari post lasatul de bautura si de gandit. :))

My mistakes were made for you

2009-02-05T11:13:00.003+02:00

Într-o zi (cand o sa depasesc lenea :)) ) o sa fac o lista cu melodiile care m-au obsedat de-a lungul timpului. dar vorbim aici de obsesii de-alea de ascultat de 47 de ori pe zi melodia! :))

titlul are oarecum legatura cu ultimul meu an, privit pe partea aia cu domnul cu cafele. mi-am dat seama ca imi fusese dor de el (chiar daca am vrut sa imi neg aceste feelinguri) si stiu ca si lui de mine (desi nu o sa recunoasca niciodata). dar asta e stilul nostru deja consacrat :)).

M-am lasat de bautura si de gandit!

2009-02-03T21:37:00.003+02:00

Si e muuult mai bine! :)))

am gasit ieri fotografia asta intr-un cont de ceva (daca mi-as mai aduce aminte unde as pune si link) si m-a binedispus tare. a fost ca un cadou :).

pana una alta, planuiesc un cadou - un tricou roz pal pe care sa scrie, intr-o grafica impecabila made by Razvan I., "just ignore me, I'm famous" (da, exista varianta cealalta, dar in cazul de fata asta a fost stabilita cu viitorul posesor al tricoului).

ma duc maine la Fabrica la Revival of fittest si sper sa fie asa frumos si interesant cum ma astept. pe de alta parte, o sa ma intalnesc cu cineva cu care nu m-am mai vazut de o luna si cu care nu am mai vorbit de mult asa cum o faceam inainte. sa vedem reactiile. evident, se merge cu un mic cadou. bunele obiceiuri se pastreaza.

mi-am luat liber vineri, asa ca voi pleca spre taramuri autohtone mai insorite si mai medievale, cu liniste. o sa trec prin sibiu ca mi-e dor de el si dupa ne stabilim la Danes. ca asa-i frumos. acasa.

mi-e dor de niste lucruri dar nu pot sa le arat cu degetul sau sa pun mana pe ele pentru ca nu stiu care sunt alea. evident, incoerenta se pastreaza :)).

si... o dedicatie. nu stiu pentru cine. nu stiu pentru ce.

Cand iti dai seama ca iti pasa si iti place

2009-02-02T22:32:00.003+02:00

- atunci cand duminica la 00.30 astepti totusi sa vezi daca a luat Mungiu premiul la Goya, doar ca sa ai tu satisfactia ca esti prima, desi stii ca a doua zi toti mizerabilii citeaza concurenta;
- cand ajungi la birou la 9.30 doar ca sa ai timp sa iti incepi ziua in ritmul tau;
- atunci cand te duci in interes de serviciu, in mijlocul zilei, la Coltea in parculet sa vezi metrul cub de gheata si ti se pare cea mai misto idee de crestere a awarness-ului de pana acum;
- cand iti vine sa innebunesti cand vezi ce mizerabili sunt niste domni de la un anumit trust de presa pentru ca stiu doar sa arunce cu rahat in altii, cu niste rationamente gresite;
- cand vorbesti cu GSP-ul la telefon si nea Tolo e unul dintre cei mai draguti oameni de povestit (pana acum profi like)
- cand te enervezi ca mizerabilul ala care zice de mai multe luni ca ai ceva cu el doar pentru ca iti faci corect meseria iti raspunde flegmatic si imbecil, chiar daca e in avantajul lui sa vorbeasca;
- atunci cand e ziua lui Toto si colegii ei de departament se imbraca in Batman, Alba ca Zapada, soareci, printese si vrajitoare doar pentru a-i arata cat de mult o iubesc, cand zboara confetii prin jurul tau, printre doua stiri cu arestul de la Brasov si arme;
- cand te enervezi ca unii nu sunt in stare in 5 ore sa scrie un titlu si un lead, dar nici nu intreaba cum si ce trebuie facut, se multumesc sa stea si sa futa doua persoane la finalul zilei;
- cand stii ca oamenii cu care stai mai mult de jumatate din zi sunt minunati, cu toate defectele si isteriile lor;
- atunci cand iesi la 19.00 din cladire si, dupa o zi plina, ti se pare ca esti implinita si uiti toate frustrarile adunate in timp.

Pe 1 februarie am implit doi ani de agentie si acum o iubesc mai mult decat as fi iubit-o oricand altcanva.

Madonna

2009-01-30T15:00:00.002+02:00

Conform unui anunt postat pe site-ul divei, Madonna a decis sa includa Romania in turneul din august.

Eu, personal, as vrea sa imi cumpar azi bilet, dar cica inca nu s-au pus in vanzare :))

Si, o melodie (de pe ultimul album) obsesiva:

Ordinary

2009-01-28T19:49:00.002+02:00

Va povesteam prin septembrie cum sta treaba pe la noi pe la birou.

Eu consider de multe ori ca nu exista bafta, ca norocul e clar o chestie de optiuni personale si ca soarta ti-e scrisa intr-un fel din care sa nu intelegi nimic.

Asadar, in weekendurile din primele patru luni ale anului in care lucrez avem, in ordinea numerelor de pe tricou, urmatoarele evenimente:
- finala Eurovision (dadada, live in studioul TVR)
- concert James Blunt (pe scaune, la romaero, cu patru milioane de femei plangacioase)
- concert C.C. Catch (s-a lansat in anul in care eu ma nasteam si pana cea am implinit eu patru ani a si disparut).
- Nazareth (a dracu' "Love Hearts").

Evident, lista ramane deschisa.

Intre timp, nu mai sunt un nume, am devenit un departament la autorul stirii, ma calca pe nervi alergatul dupa subiecte, cu riscul de a calca peste alt coleg de-al tau, ma scoate din sarite incercarea unora de a imi submina postul si capacitatile, pe baza de nesimtire si ma irita la maxim faptul ca nu sunt niciodata in stare sa verbalizez toate astea (chiar daca am dreptate) de frica.

Ei bine, daca nu mi-ar fi frica, as fi o persoana relaxata si si cu chef de munca. Asa, raman un "departament" la autor.

Deci, ca sa zic asa!

2009-01-27T21:19:00.004+02:00

N-am vrut sa scriu despre treaba aia de a aparut pe mai peste tot cu asfaltarea din Vama din simplul motiv ca eu mereu am sustinut (si am simtit si am actionat in acest sens) ca locul ala tine oameni, de muzica si de atmosfera. Astfel, treaba cu asfaltatul (pista de bicicleta, de aeroplan, poteca spre civilizatie sau cum mai vreti sa ii spuneti) nu m-a afectat. M-a intristat, ce-i drept, dar ma dor mai tare muntii de beton (aka cladiri, hoteluri, pensiuni), cocalarimea si masinile pe plaja.

Astfel, eu ma mai duc in Vama, ca acolo sunt prietenii mei, amintirile mele, relaxarea mea, toate alea.

No, bun. Acum ca am prezentat faptele, va prezint un fapt ce pe mine m-a facut sa rad isteric 10 minute in fata laptopului, citind si recitind la infinit.

Redau leadul din stirea de la Mediafax, cititi acolo detalii:

"Ministrul Turismului, Elena Udrea, a declarat, marţi, la Madrid, că va propune înfiinţarea unei staţiuni cu caracteristicile pe care le avea Vama Veche, dacă situaţia din zonă se va deteriora în continuare. "

Asa ca, stati linistiti si relaxati toti ce aveti probleme cu cladirile, masinile, cocalarii si, mai nou, asfaltatul din Vama Veche. Vine Nutzi sa ne salveze!

2009-01-22T17:52:00.003+02:00

Sandra mi-a tot povestit ce minunati sunt ei si eu m-am apucat sa ii ascult intensiv, culminand azi cu o zi dedicata lor - joi (fiecare joi?!).

So, enjoy Parov Stelar!

I wish I was James Bond

2009-01-20T14:16:00.002+02:00

eu n-am avut niciodata vreo obsesie sau macar vreo atractie puternica pentru James Bond, dar, cateodata, versul asta imi suna isteric in cap! e un fel de Superman in ochii mei de cand cu melodia baietilor astia!

Iar asta "I’ve a license, I’ve a license, I’ve a license to kill" e cam ce as vrea si eu de vreo 400 de ori pe zi!

So many "do"'s and "dont"'s

2009-01-18T21:22:00.003+02:00

Trezeste-te, fa cafea, fa dus, imbraca-te, nu uita cheile de la masina, incalzeste masina inainte de a porni, da drumul la lumini, spala geamurile, ia curba cu a doua, da prioritate, opreste la semafor, nu claxona, aprinde-ti o tigara, parcheaza civilizat, sa mai incapa si altii, cauta cartela de la intrare, zi "buna dimineata", urca scarile, zambeste cand intri in birou, da haina jos, da drumul la calculator, baga 7 parole pana deschizi toate conturile, deschide mess-ul, pune status, verifica cele 5 casute de e-mail, ia-ti o cafea, du-te sa fumezi o tigara, povesteste cu toata lumea, razi, da telefoane, scrie, raspunde la e-mailuri, fa tabele, raspunde la intrebari, comanda-ti o salata, ia-ti o sana, asculta niste muzica, fa planuri pentru seara, du-te pana la etajul doi, razi, vorbeste, coboara, urca-te in masina, dezabureste geamurile, condu calm si relaxat, roaga-te sa gasesti loc de parcare acasa, urca 8 etaje, descuie usa, dezbraca-te, da drumul la laptop, baga cele 7 parole, cauta un film, uita-te la el, ia-ti pijamaua, dormi!

si printre...

schimba-ti culoarea parului, bea mai multa apa, ia-ti alte cizme, du-te la cumparaturi, suna-l, sun-o, iesi la film, iesi in club, fi calma, ignora-l, du-te la dentist, iubeste-l, accepta, vorbeste cu ea, cumpara-ti o fusta, baga benzina, spala masina, intalneste-te cu ea, du-te la premiera, nu te enerva in trafic, du-te la concert, du-te la coafor, cosmetica, magazin, librarie, fa planuri de vacanta, cumpara bilete de avion, fa curat, fa mancare, cumpara niste vin, plateste facturile, vezi ce face mama, vezi ce face tata, vezi ce face buni, vezi ce face toata lumea, canta, danseaza, plimba-te, spala haine, arunca lucruri, fii fericita!

2009-01-16T15:41:00.002+02:00

Barack Obama le-a scris o scrisoare fetelor lui.

Daca mai scria inca vreo trei randuri, jur ca ma busea plansul in hohote. Asa, am lacrimat doar.

Marketing, marketing, dar pe mine ma face sa cred complet. Genial!

2009-01-15T22:25:00.002+02:00

Imi place maxim ca atunci cand sunt super prinsa la munca cu diverse treburi nu am timp sa ma gandesc la mine, sa filosofez despre conditia mea si despre viitor, sa dezvolt planuri suprapuse si sa ma macin cu povesti ieftine.

Si, culmea, parca am mai mult timp liber: citesc, ma uit la filme, ma plimb. Stradutele din centrul vechi au alt aer, cartile sunt minunate (pentru ca, fuck it, nu am mai citit de mult lucruri pentru sufletul meu, altele decat bloguri si site-uri), filmele sunt colorate si cu povesti transferabile in viata de zi cu zi.

Si, pe langa toate astea, fac baloane de sapun, ma duc sa ma joc cu copiii, dezvolt o poveste cu un regat intr-un acvariu, vizitez o casuta in care sper sa ma mut, inca primesc cadouri de Craciun, fac poze, cant si descopar oameni frumos in juru-mi.

Pe langa toate astea, mi-e dor. Dar dorul e asa de frumos si de incantator, incat ma bucura. Mi-e dor de oameni de prin tari straine (multi ma, va stiti voi!), de senzatii placute, de primavara, de cuvinte, de oameni care momentan nu sunt cu mine, de oameni care nu vor mai fi decat in sufletul meu, de baietii mei, de fetele mele, de nisip si de toamna, de culori si dezordine ordonata.

A fost o saptamana placuta si stiu ca se va termina magnific.

Latest

2009-01-10T13:43:00.003+02:00

- nu credeam ca ma pot bucura vreodata ca merg la dentist :)); saptamana asta am descoperit ca e posibil si chiar funny :D
- mi-am updatat profilul de facebook, acest hai faiv mai elaborat si mai profi - ma distrez si eu, o sa imi treaca in vreo luna;
- strada noastra e Paul Greceanu - wtf?!
- nici planurile de ziua mea nu mai sunt ce au fost; bine macar ca am bilete la Paris, stiu ce fac in perioada aia
- fuckin' euro - peste 42 de mii!
- a nins in Bucuresti - nici eu nu eram in balerini, nici el nu era pe bicicleta :)
- am o obsesie de nestapanit pentru cizme - descoperita recent, cand m-am avantat intr-un magazin si nici macar nu le-am probat, le-am cumparat direct!
- pe la mine prin camera e plin de vacute, elefanti si iepuri, in variante diferite :))))
- "carciuma e un factor de progres" :)) - asta chiar ma face sa ma apuc de bautura;
- dadada, mai am vointa! de vineri I am back on track for me ;;) - pisi is my middle name :))
- sunt in continuare zapacita si irationala; plus, sunt extrem de nehotarata
- tocmai m-a informat mesterul de la Guerilla cum ca "diseara avem parte de cea mai stralucitoare luna" - weeee! I am out there!

Un nou "acasa"

2009-01-06T23:46:00.003+02:00

ce frumos e la noua noastra casuta iarna. vedeti ce linistitor se vede de pe terasa din spate? si e cu frig de crapa pietrele si miros de lemn ars.

si e extrem de calm si cald. Sighisoara e la 7 kilometri si mama cu tata mereu acolo. Gandurile mele sunt departe, la o distanta considerabila. Doar acolo e asa :)

2009-01-01T21:39:00.004+02:00

Am deschis ochii si simteam un rau puternic. Fizic. Ultimul White Russian, ala de la 5.46, a fost prea mult, mai ales ca fusese precedat de nenumarate si complicate bauturi.

Prea dimineata totusi. Rux mi-a facut un ceiut si dupa s-a dezlantuit iadul, in galben si cu gust amar. Asta e: laptele cu votca si cu lichior, jack'ul, romul, vinul, nemancatul, supararile cele mai mari, incertitudinea, nervii, toate combinate chiar numai la asta pot duce.

Stau de cateva ore in fata laptopului, fara noima. Acum vad stelute. Am vazut si aseara, inainte de dezmat. So, inteleg ca va fi un an stralucitor? La fel ca celalalt? Sper sa nu. Sper sa fie mai bun.

La 00.00 azi noapte mancam struguri in fata la B52. Pentru belsug si noroc. 12 boabe pentru cele 12 luni. Sa vedem acum ce iese. La 00.02 ma pupam cu Ruxi si ma imbratisam cu prietenii. Era bine. Pe la 1.00 m-am pupat cu domnul cu cafelele lui cu tot.

Mi-am scrintit glezna pentru ca am calcat pe o "bordura" in club. Ma gandesc serios sa il dau in judecata.

Pe la 4 m-am certat cu domnul cu cafelele lui pentru ca ma minte si nu vorbeste cu mine. La 5.46 i-am trimis un mesaj in care ii spuneam ca il urasc pentru lasitatea lui si pentru ca eu sunt doar un joc frumos pentru el.

Acum... acum ma gandesc la mine. Si va zic, nu e bine. :)

Maine dimineata plec la Brasov. Chit ca mama si tata nu sunt, pentru ca pleaca la Danes, se pare ca e mai important, macar sunt acasa la mine, nu intr-o camera de la etajul 7 din Dorobanti.

Am intrat prost si gresit in noul an. Extrem de prost. Dar am intrat eu, asa cum stiu eu sa fac lucrurile. E singurul gand bun pentru acum.

something new

2008-12-31T16:36:00.003+02:00

Nu voi face bilanturi si liste, nu voi face new year's resolutions, nu voi analiza nimic. m-am saturat de de-astea pentru ca nu au rost.

Spun doar ca a fost un an haotic, trezit si ordonat brutal in ultimele lui zile, un an cu de toate, combinate si rearanjate, un an in care m-am maturizat si am incercat sa ma ordonez.

Ultimele zile au fost...grele. Am plans mult pentru ca am pierdut ceva drag si am plans mult pentru ca a trebuit sa ma trezesc oarecum din visul ala care zice cum ca totul e posibil. Am ras la amintiri si m-am bucurat ca sunt asa cum sunt.

Ultimele zile... am incercat sa fiu imbratisare si suflet, sa fiu mai buna si sa fiu eu, exact asa cum simt ca sunt eu.

Iar, la anul, vreau sa fiu eu mai mult decat oricand, cu plansete, isterii si lumi paralele, cu bunatate, vorbe bune si imbratisari. Cu de toate.

Va urez un An Nou implinit!

P.S.: si, sa nu uitam sa ne bucuram mai mult de cei dragi, sa fim mai mult alaturi de ei, sa ii imbratisam si sarutam mai des, sa le mai facem cadouri, sa ii mai mustram, dar sa fim acolo langa ei. :)

With all the love...

2008-12-27T17:38:00.002+02:00

Viata asta a noastra e atat de nedreapta incat uneori iti vine sa iti bagi toate cele si sa te intrebi ce si cum si care mai e sensul!

Viata asta se termina atat de brusc si neasteptat si brutal si sfasaietor, incat iti vine sa zici ca o termini tu, inainte sa te futa ea.

Acum, sus, cu ingerii, a plecat ieri unul dintre cei mai buni, veseli si plini de viata oameni pe care am avut sansa sa ii cunosc. S-a dus brusc, la o varsta la care avea tot ce ii trebuia si, in plus, astepta un bebe pentru care sa cante si sa se bucure, cu care sa o arda la concerte punk si pe care sa il iubeasca precum ochii din cap.

S-a dus intr-o clipita, in mijlocul prietenilor, dupa ce a terminat de facut ce ii placea cel mai tare. Si noi am ramas muti si plangand. Pentru ca ne intrebam toti: de ce el?

Poke va ramane mereu o parte din noi, pentru veselia lui si dragostea lui neconditionata, pentru ca avea o imbratisare unica, pentru sticlele de vin si pentru carciuma lui frumoasa, pentru cum o iubea pe Iulia si pentru cum iubea muzica, pentru cum isi iubea prietenii si cum stia el sa o arate, pentru imbratisarea lui speciala si pentru plimbarile cu masina. Pentru tot ce am invatat de la el in anii astia.

Pentru Poke. Dumnezeu sa-L ierte si sa-L odihneasca in pace.

Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

2008-12-18T12:05:00.001+02:00

"Cum să devii o prinţesă" şi "Cartea zânelor", două cărţi-album interactive, care oferă fetiţelor baghete magice, rochii de bal, jocuri şi sfaturi care le ajută să devină prinţese, vor fi lansate sâmbătă, la Magazinul Diverta din Mall Vitan.

Evenimentul are loc începând cu ora 12.30. Fetiţele vor primi aripioare şi baghete de zână, pe care pot să le decoreze după plac. Micuţele vor pătrunde, apoi, în lumea magică a personajelor de basm şi vor face cunoştinţă cu zâne şi prinţese celebre.

Eu ma duuuuuuuuuuc!! Who's in? :D

Constatarea de azi

2008-12-17T14:20:00.001+02:00

Dub-ul ar putea fi in mod clar genul meu muzical preferat, cum e cuba libre bautura mea preferata. Si, desi beau si ascult si altele, tot la astea ma intorc.

Pentru ilustratie avem Dub Incorporation, cu un live

Doua lumi, ale mele amandoua

2008-12-16T22:48:00.000+02:00

Iubesc zilele de joi, pentru ca sunt mereu minunate. Iubesc apusul pentru ca precede noaptea. Iubesc sambata seara pentru ca m-am indragostit. Iubesc muzica pentru ca e o placere simpatica. Iubesc ploaia dupa ce se termina pentru ca imi da senzatia ca e ceva nou in jur. Nou si curat. Iubesc culorile pentru ca veselia lor ma molipseste.

Iubesc mirosul de cozonac si paine de casa pentru ca imi aduce aminte de bunica. Iubesc vinul alb in pahar cu picior si romul cu menta, lime si gheata pisata. Iubesc sa citesc povesti si basme si legende si iubesc lumea aia pentru ca e fabuloasa de la inceput la sfarsit.Iubesc sa ma uit la filme pentru ca vad o realitate diferita. Iubesc sa fac cadouri pentru ca imi iubesc prietenii. Iubesc copiii pentru ca sunt buni si se joaca mereu.

Iubesc sa conduc pentru ca imi da sentimentul de libertate. Iubesc sa fumez pentru ca... iubesc gestul si atitudinea. Iubesc frivolitatile atunci cand ele devin necesare. Iubesc vara pentru ca ma incalzeste si iubesc zapada pentru ca e pura.

Iubesc sa scriu pentru ca vorbele spuse sunt de multe ori prost intelese si tradatoare.
Iubesc senzatii.

Cand se schimba lucrurile?

In momentul in care vineri ar deveni joi, cand nu as mai putea vedea apusuri, cand sambata seara m-as indragosti mereu de aceeasi persoana, cand muzica nu mi-ar mai rasuna in urechi zi de zi, ora de ora, cand ploaia nu ar mai fi curata, cand totul ar deveni alb si negru.

Cand nu ar mai fi amintiri, cand vinul si romul mi-ar provoca durere, cand basmele ar deveni realitate si totul ar fi fabulos si in realitate, cand filmele ar fi pline de irealitati, cand prietenii mei nu ar mai fi fericiti, cand copiii ar creste si ar deveni doar rai.

Cand masina nu ar mai fi una dintre singurele mele libertati palpabile, cand fumul m-ar ineca si mi-as pierde atitudinea, cand frivolitatile ar deveni permanente si cand vara si iarna nu s-ar mai dezlipi una de alta.

Cand cuvintele ar deveni reale si as prinde curaj sa le spun.
Cand as iubi realitati.

Daca as putea combina aceste doua lumi, viata mea ar fi perfecta!

2008-12-16T13:00:00.001+02:00

Ne e mai usor sa scriem decat sa vorbim.

Aseara

2008-12-14T21:13:00.005+02:00

El: Sunt timid si antisocial.
Eu: Esti ursuz!
El: Sunt nesuferit.
Eu: Esti morocanos.

Dedication: Corina Chiriac

Aseara

2008-12-14T15:36:00.002+02:00

Eu: Ce te doare?
El: Inima.

Cadoo

Aseara

2008-12-13T16:30:00.003+02:00

Eu: Stii becul ala de sus, de la intrare, care bate spre scari? Ei bine, ma fut pe el!
El: Faci sex cu becuri? :)))

Si un omulet din desene animate care "se da". :)))

Acum o saptamana

2008-12-11T23:02:00.003+02:00

Vorbe si rasete multe, uimiri si dezvaluiri. E vecinul meu, sta la doua strazi de mine, pe-acolo pe unde am fost acum doua saptamani la o cafea cu o don'soara simpatica. Joia si strada aia se pare ca sunt laitmotive in poveste, mai ales ca don'soara si el se cunosc. :) Funny ways live has.

Am fost la farmacie, pastile de raceala, sandvis ca murea de foame, muzica oki de la radio, povesti, uimiri din nou. Rasete multe. E genul de om cu care rad si daca ne uitam unul la altul intr-un anumit context.

Un loc unde era o mare parte a trecutului. Dar l-am lasat acolo si eu mi-am vazut de-ale mele.

O vedere cu o scena de film de la Film Museum din Viena si ciocolata Mozart. Aaaa, si acadea de la Targul de Craciun. "Pentru ca nu reusim niciodat sa vedem un film impreuna".

Sa ii aduc aminte sa imi faca surprize. Dar el stie ca da fapt imi face mai mereu, fara sa vrea si fara sa stie :).

"New York, New York" a lui Sinatra. E o melodie care ne leaga intr-un mod inexplicabil de ani. Cand a coborat din masina, la radio era fix melodia asta. Ce ti-e si cu coincidentele astea.

Inexplicabila relatia asta a noastra, cu intenistati variate, cu povesti despre viata si doamna lui si cu vorbe putine despre mine (as spune ca e o premiera), cu plimbari si mesaje, cu locuri si oameni comuni, dar niciodata constientizati impreuna, cu planuri si sfaturi. Si toate astea desi nu ne cunoastem aproape deloc.

Suntem amandoi la fel de implicati. "Oricum, nu ne mai crede nimeni".

2008-12-06T23:40:00.007+02:00

Tocmai am invatat sa fac lucruri singura. Azi, mai precis.

Dupa "planuri" de facut diverse "impreuna" am fost lasata singura, fara explicatii, fara macar un mesaj lamuritor. Dupa o serie de nervi, punctati printr-o criza de plans, am facut toate lucrurile singura si am invatat sa ma bucur de ele asa cum sunt.

Astfel, o zi frumoasa la MTR la Tragul de Mos Nicoae, un film incantator - "Niki Ardelean, colonel in rezerva" - fix pe scaunul din spatele maestrilor Pintilie si Rebengiuc, si luminile de sarbatori de pa Magheru.

De ce nu mas bucura de toate astea? De ce m-as intrista a mia oara ca nu e acolo? E mai bine asa. O sa invat in timp sa apreciez toate astea exact asa cum sunt.

Pentru ca prima dragoste nu se uita niciodata

2008-12-05T10:45:00.002+02:00

si pentru ca ea apare din cand in cand, exact asa cum ai lasat-o, si te bucura si te iubeste tare,

va prezint un "documentar" cu cei mai dragi baieti din lumea asta (alegeti optiunea high quality si uitati-va de pe youtube ;) ):

sunt exact asa cum ii cunosc si ii iubesc eu! Enjoy them.

Paris in spring

2008-12-04T19:20:00.005+02:00

Pentru ca e luna decembrie - luna cadourilor si mie imi place tare tare sa imi planuiesc viata, pentru ca Vero pleaca in ianuarie si sta sase luni intr-o mansarda langa Turn, m-am gandit sa plec la Paris.

Pentru ca am o mama cum alta nu-i in lume, am obtinut "datele de card" necesare achizitionarii unui bilet WizzAir la Paris, pentru perioada 4 - 11 martie 2009. (nu, nu sunt un copil ordinar, doar ca nu aveam toti banii necesari pe card).

Astfel, azi, dupa ce am incercat, pe rand, sa imi conving cei doi barbati din viata sa vina cu mine, dupa doua motive extrem de diferite - nu pot sa fac planuri de-acum, respectiv "ce zice doamna?" - am decis a pleca singura la Veronica, pe care o iubesc muuuult muuuult de tot ca ma gazduieste o saptamana.

Si, ca pre-cercetare, am vizionat saptamana asta celebrul de-acum "Paris je t'aime" si noul "Paris". Eh, sa nu mai ziceti ca n-am feelinguri de-astea.

So, in patria lui Edith Piaf sunt! Si vorba aia, "Paris in spring" suna clar a poveste.

p.s.: nu, nu o sa imi fac poza cu Turnul. Eu sunt acolo pentru strazi :)

foto credits

we got the dreamers disease

2008-12-02T17:14:00.002+02:00

New Radicals - You get what you give

Don't let go
One dance left
Don't give up
Can't forget

And a big smile.

Lucrurile simple

2008-12-01T19:31:00.003+02:00

In timp am invatat ca cel mai important in lumea asta sunt lucrurile simple. Tot ce conteaza, ceea ce formeaza intregul, tot ce vrea toata lumea, dar si-o recunosc putini, sunt lucrurile simple.

Ochii albastri ai unui copil si zambetul lui curat, manuta care strange cu putere, frunza verde cu visiniu, razele de soare intr-o zi ploioasa, drumul lin spre casa, cu miros de camp arat si lemne pe foc, primii fulgi de zapada traiti singur, dar impartasiti cu toata lumea, o scena dintr-un film, o melodie din soundtrack, o cafea la ceas de seara sau un "multumesc", toate, si inca multe altele, compun universul ala perfect in care fiecare vrem sa traim, tangibil doar pentru o secunda, dar care se simte mereu.

In ultima vreme ne plangem zi-lumina ca nu avem timp de nimic, ca nu ne mai bucura nimic, ca totul e pe fuga si superficial, nimic nu mai e plin de sens, ca timpul liber trebuie planuit cu grija, ca suntem tristi si stresati si obositi si ca ce de cacat e viata si lumea. Fuck it! It is! Toate sunt atat de adevarate si de "in fiecare zi" incat chiar nu ne mai bucura ochii aia albastri sau scena din film.

Dar, ieri, cu Mara in brate, la cele trei saptamani ale ei, cand m-a strans de deget si a zambit in somn, m-a facut sa realizez exact de ce trebuie traita viata in fiecare secunda. Si azi, Petru, la anisorul lui, cu ochii lui mari si jucausi si prin povestile lui Calin, mi-a confirmat de ce lucrurile simple sunt acolo.

Legaturi

2008-12-01T10:43:00.002+02:00

Cand eram eu mai mica am iubit tare-tare un baiat. Imi placea mult mult de el, de la modul in care se imbraca la maini la par la parfum.

Parfumul a ramas mereu in minte, si acum, dupa 8 ani. Era... nush cum sa explic, ma ametea total.

Anul trecut am gasit un parfum care mi se parea mie ca e facut pentru mine, mi l-am cumparat, l-am iubit, avem o relatie perfecta. Niciun alt parfum nu mi se pare mai "eu".

Marti, in aeroport la Viena an zis sa mi-l cumpar, ca nu mai aveam. In drum spre casa m-am oprit la standul cu parfumuri Joop. Si am mirosit, for old times, acel parfum care ma ametea.

Si am avut o revelatie: noul meu parfum (Pleasures Deligt) miroase aproape la fel ca celalalt, parfumul care mi-a populat mintile si simtirile ani de zile.

De-aia e perfect pentru mine, de-aia mi se potriveste perfect. Pentru ca e un parfum de suflet.

Deci cum a fost la Gotan Project!!!!!!!

2008-11-28T10:05:00.005+02:00

Eu cu mesterii de la Gotan Project m-am imprietenit cu ceva timp in urma si mi-au fost dragi de la primul acord. Mi se pare tare frumos ca niste parizieni (ma rog, mai sunt si de prin alte parti) canta asa frumos si asa complex, o muzica ce nu e chiar de-a lor, specifica.

Ieri m-am trezit ca nu aveam bilet din ratiuni ce imi demonstreaza din nou ca I am good at plans si ca ar trebui sa fac asta cand stiu ca vreau tare tare ceva. Asadar, dupa telefoane nenumarate si dorinta de a-mi ineca amarul prin niste cumparaturi prin Ikea, am zis totusi sa imi incerc norocul in fata Salii Palatului. Evident, nu m-as fi dus sa stau pe-acolo daca nu era Doli sa ma bata la cap ca aia e, mergem si intram, vedem noi cum!

Si, ne-am dus, eu din ce in ce mai demoralizata ca nu o sa intram si alte cele, cand, miracolul s-a produs: Dudi avea invitatie, a intrat cu razvan si a intrebat daca nu mai au doua in plus si astfel am intrat si eu cu Doli. That simple! (Dadada Doli, miracole se intampla! :)) ).

Si a fost atat de frumos la Gotan Project! A fost asa: ei pareau a scoate muzica dintr-o cutie muzicala imensa, cu multe viori, cu pian, cu o voce care ti se ducea la suflet si cu niste doi domni la platane naucitori. Toate astea, cu niste povesti construite din imagini ori in fata lor, ori in spate, proiectate parca pentru a-i incadra in cutiuta. Si, ca sare si piper, au avut si doi dansatori, o doamna desprinsa din filmele argentiniene, care il conducea elegant pe domnul nu atat de sigur pe miscarile lui, dar frumosi impreuna.

Si, pentru ca mie imi place tare mult tangoul, seara de aseara a fost incredibila si m-a facut sa il iubesc si mai tare. Seara a fost incheiata cu toata sala in picioare miscandu-se, printre scaune (aia e!, ne descurcam cu ce avem) pe ritmurile Gotan Project. Pe apaluze, printre lumini, cu muzica. Exact cum trebuie.

constatari de ultima ora

2008-11-27T16:36:00.003+02:00

mie nu mi se intampla miracole, eu atrag ghinioane.

sunt singura. desi am un om extrem de minunat langa mine, care imi arata in fiecare zi, in fiecare moment cat e de aproape si cat ii sunt de draga, dar nu e al meu.

no tango for me tonight. am vazut tricky care a fost... cumva.

2008-11-21T16:17:00.002+02:00

Patru zile de jnitzel, jtrudel, jpritz, Van Gogh, Targ de Craciun, toate presarate cu zapada!

Desi mi se pateaza fata pe fond nervos si cu toate ca sunt atat de obosita incat nu pot sa dorm, planuiesc sa am cele mai linistite patru zile din acest an, cu cumparat cadouri pentru oameni dragi, cu muzica si plimbare pe strazi cu Vero, cu mic dejun si cafele vieneze si toate, toate pline de zapada.

See you all when I come back din Viena. Sper ca fara stari confuze si fara crize aiure si plecari rapide fara explicatii, fara taceri apasatoare. Si fara chef de el, acel el "alaturi de care" am facut la inceputul saptamanii 6 luni.

My status

2008-11-16T13:21:00.001+02:00

mai cred inca, desi pare ca am renuntat, desi, de cele mai multe ori, si cu simt ca am renuntat, desi nimic din jur nu imi arata altfel.

mai cred!

2008-11-12T21:34:00.002+02:00

21.35. Alexandra la birou, coafura si nervii nu mai rezista.

ce face Alexandra la ora asta la birou? ei bine, executa un interviu online cu un regizor (desenator, etc., etc.), care se afla la ora 11.30 la el acasa, isi bea cafeaua si mananca un mic dejun american full of fat.

ce face alexandra? mananca niste saratele, bea cafea, apa (de la alt etaj, ca la noi nu mai e), fumeaza, radea cu baietii de la Sport si se gandeste exclusiv la sticla de vin rosu care o asteapta acasa si la inca niste episoade din "Grey's Anatomy" (va povestesc separat cum sta treaba cu mine si cu serialul asta, ca e ceva nemaipomenit :)) ).

Saptamana trecuta Alexandra si-a dat demisia luni, si-a clatit timp de trei zile neuronul in doua ape, s-a intors la birou si a decis sa nu-si mai dea demisia. Multumesc (stiu ei care :) ) ca mi-ati aratat de ce trebuie sa renunt la ideea aia.

Sunt fenomenale schimbarile prin care a trecut Alexandra in ultimele doua saptamani. I say, fenomenale, si eu o cunosc pe Alexandra si cand zice fenomenal, that is that.

Cheers mate!

(P.s.: nu stiu de ce am ajuns sa vorbesc despre mine la persoana a treia :)) )

Obama, frate!

2008-11-05T13:44:00.002+02:00

M-am trezit de dimineata extrem de devreme (din cauze complexe sunt la Brasov pentru a-mi "clati neuronul in doua ape") si am dat drumul la televizor tremurand de emotie. Si am aflat frate: Obama a castigat si populatia si electorii americani!!!

Ma uitam fascinata la discursul lui, la al lui McCain, la miile de oameni din orasele americane iesite in pe strazi prin orase pentru a sarbatori. Si America sarbatoreste practic noile valori ale lumii: schimbarea, noutate, discursul fresh si corect, faptele si nu vorbele, diversitatea, multiculturalitatea, inteligenta si iscusinta.

Mi-au dat lacrimile cand am auzit cum le-a zis el fiicelor lui ca vine si catelul la Casa Alba. Mi se pare un pic prea uman Obama asta! :))

Anyway, mi se pare fascinanta premiera asta americana, doar ca nu pot sa nu stau si sa imi pun o intrebare: cat il tin acolo? Ma trece un fior gandindu-ma sa nu aiba soarta lui Kennedy, doar ca pe alte considerente.

Anyway, votul de la americani si campania lor m-au facut sa aleg sa nu votez anul asta si nici la anul. Chiar nu am ce sa votez pentru ca nu mi-a zis niciun candidat cum stau lucrurile. Asa ca, spiritul meu civic in aceasta problema a decedat de data asta. Faceti voi varza, eu oricum am planuri de plecat din tara.:)

2008-11-02T22:10:00.003+02:00

"Acum tot ce as vrea e sa ma iei in brate la urmatorul colt si sa ma saruti. Oricum , daca nu la urmatorul, mai avem vreo 10 pana acasa".

"Stiam ca o sa se intample asta. De ce nu te-am oprit la timp?"

"Nu stiu, dar sa nu spui replica aia pe care o urasc toate femile".

"Nu spun".

"Nu trebuie sa zici nimic. E numai vina mea".

"Offff".

"Doar ca ai aparut dintr-o lume alta decat stiam si m-a izbit. Da, acum, nu acum un an cand ne-am cunoscut, ci acum o luna".

"Da, asta sunt eu - strutocamila".

Si cu ras si cu plans.

A doua zi ne-am intalnit, am mers impreuna "la prietenii mei", am mancat in oras si ne-am plimbat pe strazi pana la 2.

E unic, I say. Dar trebuie sa recunoastem ca in relatia cu el si eu sunt alta. Sunt mai buna :).

Tot a doua zi, inainte sa ne intalnim, m-am tuns singura si arat ca Amelie in mizerie, cu influente indie (cine m-a vazut in Fire sambata poate confirma - desi baietii ziceau ca imi sta bine :)) ). Ce fac nervii astia din om. Bine ca n-am masina de tuns acasa, ca cine stie unde se-ajungea.

Aaaa! Si azi am si gatit. Creveti, orez, legume, de-astea complicate, nu paste! Doh!!

I told you I was trouble

2008-11-01T17:49:00.003+02:00

Incerc sa imi pastrez cumpatul si ratiunea, incerc sa gandesc si sa analizez clar totul. Ma urasc pentru felul in care stiu sa stric si sa distrug toate lucrurile minunate din jurul meu, de la prieteni la ei, de la munca la mine. Ma urasc pentru ca nu sunt in stare sa fac lucruri bune, nu sunt in stare sa fac lucrurile sa mearga, nu sunt in stare sa vad numai ce este, nu si pe langa. Ma urasc pentru cum reusesc sa ii pun pe oamenii din jurul meu in niste situatii aiurea doar pentru ca sunt egoista.

Vineri noapte am avut parte de cele mai sincere doua ore din viata mea. Intre Barfly si Dorobanti, de la 3 la 5. Cele mai sincere, cu multe multe lacrimi, cu multa dragoste, cu multa ura. Doua ore din care tot ce era de inteles era faptul ca sunt o idioata.

Iar si iar aceeasi poveste.

Inca mai plang de nervi ca stiu doar sa stric lucrurile.

Am ochii umflati si negri, am sufletul incetosat si trist, am mintea clara si plina de ura. Este exact cum trebuie sa fie. Este exact cum sunt eu.

2008-10-29T17:37:00.001+02:00

singurul lucru care imi lipseste cand vin pe jos la birou este Dobrovolschi in urechi dimineata.

trebuie sa imi caut hands-free-ul, sa renunt la ipod si sa ascult radio pe telefonul mobil.

Cum poate fi o zi de luni atat de "la extreme"?

2008-10-28T00:33:00.002+02:00

Ajuns la birou. 9.30. linistita si relaxata. culmea, ca la cum se circula cu masina prin bucuresti ar fi trbuit sa cedez nervos a mia oara. intrat in birou, deschis toate cele, nu tu cafea nu tu pupa-ma-n cur, direct: de ce nu avem? de la o treaba la care eu nu fusesem, dar era "responsabilitatea ta". responsabilitatea apartinea la cel putin trei persoane in aceasta chestiune, inclusiv a mea, dar, din punctul meu de vedere, nu eram principala sursa de responsabiliate, in conditiile in care am facut ce era de facut in repectiva privinta.

este pentru prima data in aproape doi ani cand plang la birou. nu e un sentiment placut, I say.

plecat la facultate unde "ba, te exmatriculeaza" s-a transformat in "reluati dumneavoastra anul de master de la inceput". fine with that, dar asta doar pentru a-mi calma mama si a o impaca, pentru ca eu nu l-as mai face dupa mine.

ajuns la birou, cumparat bilet la Depeche Mode, gazon A (dadada, azi s-au pus in vanzare). fericire maxima. daca tot i-am pierdut cand au mai fost, this time sunt in primele randuri. :D

primit un cadou fuuuarte colorat, util, frumos, de suflet, de la domnu from the "high-management" plecat la Ceska Republika: ghid de conversatie ceh-englez, cu istorie, dictionar, cuvinte uzuale, grmatica, tot ce trebe, domne! sa ne apucam de invatat, zic!

un proiect foarte frumos la care se distreaza Sandra si la care ma voi distra si eu (daca ma aceepta fetele :D), pentru ca mi se pare foarte tare. detalii in curand de la sursa.

seara incheiata excelent la CineClub NexT cu filmul "La vie en rose". este pentru prima data cand plang intr-un cinematograf plin de oameni (de fapt, n-am mai plans niciodata la cinema la un film). incredibilfilmul, de la realizare ca tehnica, pana la poveste si montaj, exceland cu interpretarea lui Marion Cotillard. vin rosu acasa si finalul filmului againd and again. priceless.

oamenii sunt ciudati si pot sa iti futa sau sa iti lumineze filmul si visul. azi, la mine a fost cu extreme extreme. cred ca voi incepe sa-mi triez responsabilitatile si oamenii si viata, pentru ca altfel o sa ajung pe extraveral si alcool in cel mai scurt timp, din ambele extreme: pozitiv si negativ.

obsesii

2008-10-26T14:09:00.003+02:00

melodia asta ma innebuneste!

o sa va povestesc si despre festivalul de jazz, dar asta cand imi revin din minunatiile pe care le-am auzit si redevin coerenta. pana acum am scris pentru la mine la fabrica si jur ca a fost a dracu' de greu.

ne revenim prin muzica si prin oamenii aia din trecut, care, si dupa ani, iti dai seama ca sunt tot la fel in ceea ce priveste relatia cu tine ca atunci cand i-ai "lasat". mai maturi, mai responsabili, mai plini de probleme, dar la fel de calzi si minunati.

si mai e domnul acela. cu cafele, cu ziua mea, cu muzica, cu B52. care ma linisteste si imi da o stare de bine oricat de rau mi-ar fi, oricate ganduri incetosate as avea, oricati enrvi mi-ar intuneca privirea si gandirea. si el e constient de asta si lucram la dezvoltarea relatiei. de prietenie, pentru ca asa mi-e cel mai bine cu el.

2008-10-23T13:29:00.003+03:00

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!

asta pentru ca nu pot sa plang si sa urlu la birou pentru ca ar fi cel putin dubios.

de ce iara frate??? de ce iara mie???

si de data asta mai eram si intr-un alt film, cu o persoana perfect noua si aproape necunoscuta. si iar s-a futut!

2008-10-23T10:01:00.002+03:00

haha. cum e viata frate!

exact atunci cand ma decid sa mi-o zic mie, sa o verbalizez in fata oglinzii si sa o recunosc clar si rasfirat, din nou, fata de mine, exact atunci apare ceva care produce declickul.

si iata-ma in aceasta dimineata, ajunsa devreme la birou, deschis calculatorul, bloglines.com/myblog, citit presa, urmează siteurile de muzica, dupa care blogurile, de birou, de diversi, de prieteni. si ajung la unul, il deschid, si evidentul (de care mi-era atat de frica!) ma loveste exact in ochi.

moving on. again and again

2008-10-21T22:37:00.003+03:00

imi pierd cuvintele si cumpatul din ce in ce mai des.

imi pierd ratiunea cam de doua ori pe saptamana.

vad multe filme si ascult muzica. am gasit si o persoana care sa le inteleaga pe amandoua si cu care sa le povestesc si sa le explic mereu.

dau un telefon la 22.00 si iesim sa ne plimbam prin oras, sa mancam si sa bem un pahar de vin.

soarele asta e minunat si racoarea de afara ma tine in picioare.

2008-10-15T16:46:00.001+03:00

Pentru ca vin Gotan Project in noiembrie, pentru ca am ascultat azi toata ziua numai minunatii, pentru ca Al Pacino e tata lor si pentru o zi incantatoare ca cea de azi, cu soare si miros de iarba proaspat cosita in fata la TNB si planuri frumoase si, la final, pentru ca totul e exact asa cum trebuie.

Deci, cum sa va zic...

2008-10-06T15:49:00.002+03:00

... 16 mai 2009, Bucuresti, Parcul Izvor.

detalii despre ce vorbesc - aici

poze de la ce a fost acum trei ani - aici

si o melodie care ne place - aici

So, sa ne vedem cu bine in mai!

2008-10-02T17:28:00.000+03:00

On a highway, On a freeway

Poate sambata ;;)

2008-10-01T16:25:00.002+03:00

Ce plictisitoare este presa din Romania si cat e de plina de clisee.

Cred ca o sa incep in a-mi reevalua mediul in care imi desfasor activitatea profesionala.

Ma duc sa cutreier lumea si sa vad muuulte filme si sa ascult muuulta muzica.

Gala Verde

2008-09-30T12:43:00.002+03:00

Am fost aseara la Gala Verde, organizata de MaiMultVerde si mi-a placut maxim.
De-a lungul timpului am tot participat la gale de caritate, de strangere de fonduri pe varii teme, de responsabilizare, etc., dar Gala Verde mi s-a parut cea mai simpatica de pana acum, cea mai deschisa, cea mai light si misto.

In primul rand, mi-a placut mult ideea cu petrecerea campeneasca, cu costume populare, cu oameni deschisi si misto. Mi-a mai placut mult tunelul realizat de organizatori, plin de fum, cu imagini dintr-un ioras aglomerat, care iti lasa impresia de sufocare. Foarte misto, tinand cont ca vroiau sa-si puna invitatii sa vada ce inseamna cu adevarat poluarea. La capatul tunelului te asteptau niste tinere cu apa, in pahare de sampanie, pe ideea: "sa apreciem cel mai mult apa, ca e cea mai importanta dintre toate", ceea ce e foarte adevarat.

Mi-a placut filmuletul de promovare:

Mi-a placut ideea cu cartonasele "in loc de mancare". Adica, inainte de a aduce mancarea, fiecare invitat a primit un cartonas colorat cu mesaje de responsabilizare si mesaje despre ce inseamna toate alimentele pe care le mancam (de la legume si fructe, la carne). Foarte foarte desteapta miscarea.

Cel mai tare mi-a placut ce au licitat oamenii astia: "apa curata", "aer proaspaă", "sol nepoluat" si "vegetaţie", un simbol a ceea ce s-ar putea face cu banii stransi. Minunat. Si au strans ceva banuti - 121.500 de euro.

Mi-a mai placut mult de Bucurenci. Eu nu sunt un fan al personajului, dar il pot aprecia pentru ca se implica si ii mai si iese. Chapeau, domnule Bucurenci. Si, mi-a placut de echipa MaiMultVerde, care a reusit sa faca ceva cu adevarat frumos si cu un scop extrem de nobil. Ii asigur ca cel putin mie mi-au mai deschis ochii si m-au facut ca azi dimineata, desi eram in intariere la birou si mi-era extrem de somn, sa plec fara masina la serviciu, sa nu ma urc in autobuz sau metrou, ci sa ma plimb pe jos, prin natura (cata e ea asa, in Bucuresti).

Eu ii voi sustine si pe viitor, cu ce pot, au cuvantul meu.

Come away with me

2008-09-28T21:48:00.002+03:00

Come away with me and we'll kiss
On a mountaintop

Incet, incet...

Update

2008-09-25T20:15:00.002+03:00

Luni - mi-am facut cel mai frumos tatuaj din lume intr-un loc in care sa se vada exact cat trebuie si numai pe timp de vara ;;); a ajutat la ridicarea moralului prabusit pe undeva prin zona;

Marti - toata lumea a vrut sa imi vada tatuajul, toata lumea a vorbit despre asta, s-a iesit din sedinte pentru "vizionari", s-a facut misto, s-au dat idei de urmatorul (care o sa vina, I say), si-asa mai departe pe tema; concert H8 cu prietenii si trecutul, de-odata; (Suburbia s-a "transformat" prin redecorare intr-o discoteca sateasca. not fun!);

Miercuri - fucked up din varii motive; ne-ajuns la ICR; ne-ajuns la bere; stat in casa si lamentat pe teme diverse; racit din cauze de purtat balerini;

Joi - o dimineata minunata - pentru ca l-am cunoscut pe Petru, cel mai frumos si vesel copil din cati am vazut - cerut permisiunea tatalui de a fi prietena lui. Acordata :D; a pleca sau a ramane? (tind spre prima varianta din ce in ce mai tare); final apoteotic (NOT!) la un eveniment;

Preview

Vineri - la 6 dimineata Garga pleaca si nu o mai vad cel putin doua luni; deja ma cuprinde isteria (am avut deja o criza duminica noapte)

Sambata - munca, munca,munca, munca; draci, nervi si alte susanale; betie crunta la locul cunoscut;

Duminica - munca, munca, Puiu, nervi, nervi.

How the fuck was your week?

2008-09-21T18:19:00.002+03:00

Septembrie asta ma nauceste. E frumoasa, parca mai frumoasa ca niciodata. O simt bine si cald, asa cum nu s-a mai intamplat pana acum. Mereu septembrie a fost o luna pe care as fi vrut sa o dorm si sa ma trezesc la finalul ei, absolut firesc.

Dar anul asta, septembrie e incantatoare. E o luna cu sfarsituri si inceputuri, cu veniri si plecari. E clar o luna a dualismelor, cu tot ce aduc ele in viata. E cu bine si rau.

Ma doare sufletul ca pleaca Gargarita mea, dar stiu ca asta nu e nici sfarsit, nici inceput, e pur si simplu firesc. Stiu ca acolo o sa ii fie cel mai bine din lume, pentru ca asta vrea ea cu adevarat si asta ii da sens in viata.

O sa mi se rupa sufletul cand o sa plece si Vero. Dar, din nou, stiu ca asa e bine si firesc, e normal si corect. Pentru ca ea chiar le merita pe toate alea bune, poate mai mult decat noi toate.

Stiu ca o sa apuc intr-un final sa ma vad cu Oana, desi au trecut luni peste noi si mi-e frica putin ca nu o sa o mai recunosc sau nu o sa ma mai recunoasca, desi baza e acceasi si asta conteaza cel mai tare.

Si mai sunt lururi ce tin de mine. Conform postului anterior, ieri am pus capat unui capitol. Si culmea, am inchis cu lacat usa, dar s-a deschis alta, tot ieri, mult mai minunata si luminoasa. De poveste chiar.

So, incepem si continuam, incheiem si ne spunem adio, toate intr-o septembrie frumoasa si incantatoare. Si, exact asa cum e ea de fiecare data, o septembrie lucida.

Scrisoare de adio (netrimisa)

2008-09-19T20:06:00.004+03:00

E prima dat cand imi imbrac patul cu lenjeria de pat cu pricina, chiar daca mi-e cea mai draga dintre toate, pentru ca e colorata si vie. A fost greu. Imi venea sa plang. Pentru ca asa sunt eu, o sentimentala.

Desi au trecut multe luni peste noi si, in sfarsit, m-am resemnat cu ideea ca nu vei mai fi niciodata al meu (cel putin nu asa cum as vrea eu) pentru ca asta ar insemna o lupta a mea cu doi, lupta de care nu sunt in stare, tot e greu.

Desi, in sfarsit, dupa atatea luni pot sa te privesc in ochi, sa intorc spatele si sa plec, nu stiu daca la noapte voi putea dormi linistita.

Si stii de ce? Pentru ca e impregnat in ea mirosul tau, pentru ca lumina de dimineata va cadea intr-un anumit fel peste camera colorata, nu acela din amintirea mea, pentru ca nu am unde sa fug daca mi-e frica de demoni, pentru ca bratele tale nu mai sunt aici sa ma stranga tare, pentru ca buzele tale nu ma vor mai saruta niciodata.

Este primul lucru concret din viata mea personala: acela ca eu si tu nu vom mai fi niciodata noi.

Dar nu mi-e greu. Pentru ca am reusit sa scap de tine si de amintirea ta. Imi mai ramane doar sa plec de tot, ca sa nu te mai vad zilnic acolo. Si este foarte probabil ca acest lucru sa se intample curand. Poate prea curand.

Nu stiu daca tu te-ai dezmeticit sau daca iti pasa, dar esti om serios si stiu ca cel mai probabil nu faci, nu zici anumite lucruri de frica repercursiunilor prea mari care ar urma, atat personal cat si profesional. Si jur ca te inteleg. Si te respect extrem de tare pentru lucrul asta.

Multumesc, in primul rand, pentru minune. :)

2008-09-17T20:19:00.002+03:00

Azi am vazut "Boogie" a lui Radu Muntean. Mi-a placut maxim. M-a impresionat cum nu cred sa ma fi impresionat vreun film romanesc vreodata. Foarte sincer va zic.

Am scris frumos tare aici.

Deci, Boogie toata lumea, de vineri!